LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL 1: Dispoziţii generale
Art. 1
Prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.
CAPITOLUL 2: Domeniul de aplicare
Art. 2
(1)Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi următoarele:
a)efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau excluşi din domeniul de aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;
b)solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;
c)solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;
d)deşeurile radioactive;
e)explozibilii declasaţi;
f)materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte resturi vegetale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în agricultură ori silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
(2)Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, în măsura în care sunt reglementate prin alte acte normative, următoarele:
a)apele uzate;
b)subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;
c)carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002;
d)deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive.
(3)Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte normative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi secetei ori asanării terenurilor nu se supun prevederilor prezentei legi, în cazul în care se face dovada că respectivele sedimente sunt nepericuloase.
(4)Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care vin în completarea dispoziţiilor prezentei legi.
CAPITOLUL 3: Definiţii
Art. 3
Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege este prevăzută în anexa nr. 1.
CAPITOLUL 4: Ierarhia deşeurilor
Art. 4
(1)Ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum urmează:
a)prevenirea;
b)pregătirea pentru reutilizare;
c)reciclarea;
d)alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;
e)eliminarea.
(2)Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
(3)În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.
(4)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asigură un proces transparent de elaborare a actelor normative şi a politicii în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu completările ulterioare.
(5)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 20.
CAPITOLUL 5: Subproduse
Art. 5
Este considerat subprodus, şi nu deşeu potrivit definiţiei de la pct. 9 din anexa nr. 1, o substanţă sau un obiect care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
a)utilizarea ulterioară a substanţei sau a obiectului este certă;
b)substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica industrială obişnuită;
c)substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie;
d)utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la produs, la protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
CAPITOLUL 6: Încetarea statutului de deşeu
Art. 6
(1)În cazul în care anumite categorii de deşeuri au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeană, acestea încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul prezentei legi.
(2)Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri, potrivit prevederilor alin. (1), încetează să mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Hotărârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de alte acte normative.
(3)În lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar menţionate la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate decide, prin ordin al ministrului, pentru fiecare caz, dacă un anumit deşeu a încetat să fie considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic şi asupra mediului, realizate de aceasta sau de orice altă autoritate/instituţie de la nivel naţional ori european, cu respectarea următoarelor condiţii:
a)substanţa sau obiectul este utilizat în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;
b)există o piaţă sau cerere pentru substanţa ori obiectul în cauză;
c)substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor;
d)utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau sănătăţii populaţiei.
(4)Ordinele prevăzute la alin. (3) sunt notificate statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL 7: Lista deşeurilor
Art. 7
(1)Lista deşeurilor aprobată de către Comisia Europeană se preia în legislaţia naţională prin hotărâre a Guvernului.
(2)Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.
(3)Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare.
(4)O substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 9 din anexa nr. 1.
Art. 8
(1)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1).
(2)În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase – codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.
(3)Laboratorul de referinţă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.
(4)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.
(5)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri autorităţi publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în codurile prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor.
Art. 9
(1)Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri prevăzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consideră că un deşeu este periculos chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) şi le consemnează în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate informaţiile relevante.
Art. 10
(1)În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului deţine dovezi care arată că un deşeu care figurează pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 poate considera acest deşeu ca fiind nepericulos.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevăzute la alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii listei deşeurilor.
Art. 11
Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase până la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.
CAPITOLUL 8: Răspunderea extinsă a producătorului
Art. 12
(1)În vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului.
(2)Măsurile prevăzute la alin. (1) includ, fără a se limita la acestea, următoarele:
a)încurajarea adoptării, încă din faza de proiectare a produselor, a unor soluţii care să reducă impactul asupra mediului şi generarea de deşeuri în procesul de fabricaţie şi pe perioada de utilizare a produselor şi care să asigure respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3), atunci când acestea devin deşeuri;
b)încurajarea producţiei şi comercializării de produse cu utilizări multiple, durabile din punct de vedere tehnic şi care, după ce devin deşeuri, pot fi valorificate în mod corespunzător şi a căror eliminare este compatibilă cu principiile de protecţie a mediului;
c)acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionării ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra mediului sau sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea răspunderii financiare;
d)punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor.
(3)În vederea aplicării răspunderii extinse a producătorului se iau în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică, efectele globale asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.
(4)Răspunderea extinsă a producătorilor se aplică fără a aduce atingere responsabilităţilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 şi legislaţiei specifice privind fluxurile de deşeuri şi a celei privind produsele.
CAPITOLUL 9: Valorificarea deşeurilor
Art. 13
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.
Art. 14
(1)Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
(2)Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a nu amesteca aceste deşeuri.
Art. 1
(1)Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a)să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului;
b)să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei;
c)să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor, în momentul achiziţiei.
(2)Operatorii economici care desfăşoară operaţiuni de valorificare a deşeurilor, prevăzute în anexa nr. 3, se înscriu la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
(3)Procedura de înscriere pentru operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) se stabileşte prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, cu avizul ministrului mediului şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
CAPITOLUL 10: Reutilizarea şi reciclarea
Art. 16
(1)Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului adoptă sau, după caz, propun măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare în special prin:
a)stimularea realizării unor reţele pentru repararea şi reutilizarea produselor;
b)utilizarea instrumentelor economice;
c)introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice;
d)stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează reciclarea de înaltă calitate prin aplicarea colectării separate a deşeurilor, în măsura în care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformează cu standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se supun aprobării Guvernului.
Art. 17
(1)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
(2)Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri:
a)să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
b)să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.
Art. 18
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consemnează stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la art. 17 alin. (2) în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3).
(2)În cazul neîndeplinirii obiectivelor, în raport se includ motivele eşecului respectiv şi măsurile pe care toţi factorii implicaţi intenţionează să le ia în vederea îndeplinirii obiectivelor respective.
CAPITOLUL 11: Eliminarea
Art. 19
(1)Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplineşte cerinţele art. 20.
(2)Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:
a)să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate;
b)să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor;
c)să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competente;
d)să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de autorităţile competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.
(3)Abandonarea deşeurilor este interzisă.
(4)Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.
CAPITOLUL 12: Protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului
Art. 20
Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:
a)fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;
b)fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;
c)fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
CAPITOLUL 13: Costurile
Art. 21
(1)În conformitate cu principiul “poluatorul plăteşte”, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.
(2)La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc cazurile în care costurile gestionării deşeurilor urmează să fie suportate în întregime sau parţial de către producătorul produsului din care derivă deşeul respectiv şi eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste costuri.
(3)În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul/deţinătorul de deşeuri este necunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către autoritatea administraţiei publice locale.
(4)După identificarea producătorului/deţinătorului de deşeuri, acesta este obligat să suporte atât cheltuielile prevăzute la alin. (3), efectuate de autoritatea administraţiei publice locale, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru identificare.
CAPITOLUL 14: Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor
Art. 22
(1)Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.
(2)Operatorii economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru efectuarea operaţiunilor de colectare şi transport au obligaţia să transporte deşeurile numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare.
(3)Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane.
(4)Persoanele desemnate, prevăzute la alin. (3), trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
Art. 23
(1)Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.
(2)La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc condiţiile cu privire la responsabilitatea gestionării deşeurilor şi cazurile în care producătorului iniţial de deşeuri îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau cazurile în care responsabilitatea producătorului şi a deţinătorului de deşeuri se poate împărţi ori delega între factorii implicaţi în lanţul procesului de tratare.
(3)La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri, în conformitate cu prevederile art. 12, se stabileşte dacă organizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor revine parţial sau în totalitate producătorului produsului din care derivă deşeul respectiv şi măsura în care distribuitorul produsului respectiv participă la această responsabilitate.
(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în măsura în care studiile de evaluare efectuate la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului stabilesc oportunitatea împărţirii responsabilităţii privind gestionarea deşeurilor.
(5)În cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri.
(6)La controlul şi supravegherea transporturilor deşeurilor peste frontiera României se iau în considerare perioadele de tranziţie prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi cele prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL 15: Principiile autonomiei şi proximităţii
Art. 24
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului colaborează cu celelalte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor şi cu autorităţile competente din alte state membre pentru crearea unei reţele integrate adecvate de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte colectate din gospodăriile populaţiei, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi astfel de deşeuri provenite de la alţi producători, ţinând seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implică costuri excesive, cu respectarea cerinţelor prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
(2)Reţeaua este concepută astfel încât să permită Uniunii Europene să asigure prin mijloace proprii eliminarea deşeurilor, precum şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1), şi pentru a permite României să acţioneze individual în acest scop, ţinând cont de condiţiile geografice sau de necesitatea de instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.
(3)Reţeaua prevăzută la alin. (1) şi (2) trebuie să permită eliminarea şi valorificarea deşeurilor în cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnici, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie pentru mediu şi pentru sănătatea publică.
(4)Prin derogare de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, România poate limita, în vederea protejării reţelei naţionale, intrările transporturilor de deşeuri destinate incineratoarelor clasificate ca instalaţii de valorificare, în cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului a stabilit că asemenea transporturi ar duce la necesitatea eliminării deşeurilor naţionale sau ar presupune tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu este consecvent cu planul naţional de gestionare a deşeurilor.
(5)În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică prevederile alin. (4), aceasta notifică decizia Comisiei Europene.
(6)Aplicarea principiilor autonomiei şi proximităţii nu semnifică obligaţia de a deţine la nivel naţional toate tipurile de instalaţii pentru valorificarea şi eliminarea deşeurilor.
Art. 25
Agenţiile pentru protecţia mediului şi autorităţile publice locale iau în considerare la elaborarea documentelor strategice locale şi la aprobarea investiţiilor în domeniul gestiunii deşeurilor principiul autonomiei şi proximităţii, fără a aduce atingere planului naţional de gestionare a deşeurilor şi strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor.
CAPITOLUL 16: Controlul deşeurilor periculoase
Art. 26
(1)Producătorii/Deţinătorii de deşeuri periculoase, precum şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să desfăşoare activităţi de colectare, transport, stocare, tratare sau valorificare a deşeurilor periculoase sunt obligaţi să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei potrivit prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49 şi 60.
(2)Controlul privind generarea, colectarea, operaţiunile de transport, stocarea temporară şi tratarea în cazul deşeurilor periculoase se efectuează de către instituţiile abilitate prin lege şi are în vedere, în mod deosebit, originea, destinaţia, precum şi măsurile luate de producătorul de deşeuri pentru ambalarea şi etichetarea unor astfel de deşeuri.
(3)Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL 17: Interzicerea amestecării deşeurilor periculoase
Art. 27
(1)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor au obligaţia să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.
(2)Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului pot autoriza amestecarea dacă:
a)operaţiunea de amestecare este efectuată de un operator economic autorizat, potrivit prevederilor art. 32;
b)sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 20, iar efectele nocive ale gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului nu sunt agravate;
c)operaţiunea de amestecare se realizează în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile;
d)caracterizarea deşeurilor prevăzută la art. 8 alin. (4) permite acest proces.
(4)În situaţiile în care deşeurile periculoase sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale, fără a fi cazul celor prevăzute la alin. (3), separarea trebuie să fie efectuată numai dacă este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic şi dacă este necesară pentru respectarea prevederilor art. 20.
CAPITOLUL 18: Etichetarea deşeurilor periculoase
Art. 28
(1)Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi ale Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.
(2)Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006.
CAPITOLUL 19: Deşeurile periculoase rezultate din gospodării
Art. 29
(1)Prevederile art. 26-28 şi 49 nu se aplică deşeurilor municipale amestecate, provenite din gospodăriile populaţiei.
(2)Prevederile art. 28 şi 49 nu se aplică fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenind din gospodăriile populaţiei până când acestea nu sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau valorificare de către o unitate ori întreprindere care a obţinut o autorizaţie sau a fost înregistrată potrivit prevederilor art. 32 sau 36.
CAPITOLUL 20: Uleiurile uzate
Art. 30
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la art. 27 şi 28, producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase trebuie să respecte prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi ale art. 20 în gestionarea uleiurilor uzate.
(2)Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(3)Pentru a acorda prioritate regenerării uleiurilor uzate se respectă prevederile art. 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 în cazul transferului de uleiuri uzate dinspre România către instalaţii de incinerare sau coincinerare aflate pe teritoriul altor state membre ori ţări terţe.
CAPITOLUL 21: Biodeşeurile
Art. 31
(1)Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20, au următoarele responsabilităţi:
a)să colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostării şi fermentării acestora;
b)să trateze biodeşeurile într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;
c)să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din biodeşeuri;
d)să încurajeze compostarea individuală în gospodării.
(2)Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini trebuie să fie colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare.
(3)În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.
CAPITOLUL 22: Autorizări şi înregistrări
Art. 32
(1)Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.
(2)Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a)tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate;
b)cerinţele tehnice şi de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru fiecare tip de operaţiune autorizată;
c)măsurile de siguranţă şi de prevenire care trebuie luate;
d)metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operaţiune;
e)monitorizarea şi controlul operaţiunilor, după caz;
f)măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară, după caz.
(3)Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 33
(1)În cazul în care autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului consideră că metoda de tratare propusă nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, în special atunci când metoda nu este conformă cu prevederile art. 20, aceasta refuză emiterea autorizaţiei/ autorizaţiei integrate.
(2)Autorizaţiile/Autorizaţiile integrate pentru operaţiuni de incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deşeurilor municipale solide se emit dacă valorificarea energiei se realizează cu eficienţă energetică mai mare sau egală cu cea prevăzută în anexa nr. 3 pentru operaţiunea R1.
CAPITOLUL 23: Derogări de la obligaţia de autorizare
Art. 34
Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului poate acorda, în baza normelor generale stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, unităţilor sau întreprinderilor derogări de la obligaţia prevăzută la art. 32 alin. (1) pentru următoarele operaţiuni:
a)eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locul de producţie;
b)valorificarea deşeurilor.
CAPITOLUL 24: Condiţii pentru derogări
Art. 35
(1)Pentru acordarea derogărilor potrivit prevederilor art. 34 autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, pentru fiecare tip de activitate, norme generale care să prevadă:
a)tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot face obiectul unei derogări;
b)metoda de tratare care trebuie aplicată.
(2)Aceste norme se stabilesc astfel încât să se asigure că deşeurile sunt tratate potrivit prevederilor art. 20.
(3)În cazul operaţiilor de eliminare prevăzute la art. 34 lit. a), normele trebuie să ia în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
(4)Pe lângă normele generale prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte condiţii speciale pentru derogările acordate în cazul deşeurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activităţi, precum şi alte eventuale cerinţe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare şi, unde este cazul, valori-limită pentru conţinutul de substanţe periculoase al deşeurilor şi valori-limită de emisie, fără a excede însă derogările prevăzute la art. 34.
(5)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în legătură cu normele prevăzute la alin. (1)-(3).
CAPITOLUL 25: Înregistrarea
Art. 36
(1)În cazul în care structurile enumerate nu fac obiectul cerinţelor privind autorizarea, ANPM menţine un registru cu:
a)operatorii economici care colectează şi transportă deşeuri în sistem profesional;
b)comercianţii sau brokerii;
c)operatorii economici care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare potrivit prevederilor art. 34.
(2)Persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să informeze, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului asupra activităţii desfăşurate.
(3)În vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de înregistrare, agenţiile pentru protecţia mediului comunică ANPM informaţii relevante cu privire la persoanele fizice şi juridice prevăzute la alin. (1).
(4)ANPM elaborează procedura de înregistrare în registrul prevăzut la alin. (1), în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care va fi aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)Instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională nu se înregistrează în registrul prevăzut la alin. (1).
CAPITOLUL 26: Planurile de gestionare a deşeurilor
Art. 37
(1)Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei legi se elaborează planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean, inclusiv al municipiului Bucureşti.
(2)Planul naţional de gestionare a deşeurilor, denumit în continuare PNGD, se elaborează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României.
(3)Planul prevăzut la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se notifică Comisiei Europene.
Art. 38
(1)În baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în PNGD şi a cadrului general stabilit prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor se elaborează/realizează/revizuiesc planurile regionale de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PRGD, de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ARPM, împreună cu toate consiliile judeţene aparţinând regiunii respective.
(2)PRGD se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
Art. 39
(1)În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, de către consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, şi planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în continuare PMGD, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului Bucureşti.
(2)PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM, după caz.
Art. 40
(1)Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor poate fi încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.
(2)Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
(3)Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării planurilor, potrivit prevederilor legale.
Art. 41
(1)Planurile de gestionare a deşeurilor cuprind o analiză a situaţiei actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.
(2)Planurile prevăzute la alin. (1), luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a)obiectivele şi priorităţile autorităţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor din domeniul gestionării deşeurilor;
b)tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în teritoriu, deşeurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei viitoare a fluxurilor de deşeuri;
c)schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalaţii de eliminare şi valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deşeurile periculoase sau fluxurile de deşeuri abordate de legislaţia specifică;
d)o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri potrivit prevederilor art. 24 şi, dacă este cazul, investiţiile legate de acestea;
e)informaţii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului şi la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, dacă este cazul;
f)politici generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologii şi metode planificate de gestionare a deşeurilor sau politici privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare;
g)estimarea costurilor pentru investiţiile privind operaţiile de valorificare şi eliminare;
h)etapele care trebuie urmărite de autorităţile responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi;
i)modul de implementare a planurilor de gestionare a deşeurilor;
j)orice alte informaţii relevante necesare pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prezentei legi.
(3)Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, planurile prevăzute la alin. (1) pot conţine:
a)aspectele organizaţionale legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv o descriere a alocării responsabilităţilor între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;
b)o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;
c)utilizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori;
d)siturile contaminate istoric de eliminare a deşeurilor şi măsuri pentru reabilitarea acestora.
(4)Planurile de gestionare a deşeurilor respectă cerinţele privind gestionarea deşeurilor stabilite prin art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL 27: Programe de prevenire a generării deşeurilor
Art. 42
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 1 şi 4, adoptă, până la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional.
(2)Programele de prevenire a generării deşeurilor pot să facă parte din planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute la art. 37, din alte programe de politici de mediu sau să fie elaborate ca programe distincte.
(3)În cazul în care programele prevăzute la alin. (1) sunt integrate în planurile de gestionare a deşeurilor sau în alte programe, măsurile de prevenire a generării deşeurilor trebuie identificate clar.
(4)Programele prevăzute la alin. (1) stabilesc obiective de prevenire a generării deşeurilor.
(5)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului descrie măsurile de prevenire existente şi evaluează utilitatea exemplelor de măsuri prevăzute în anexa nr. 5 sau a altor măsuri corespunzătoare.
(6)Scopul obiectivelor şi măsurilor prevăzute la alin. (4) şi (5) este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.
(7)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte valorile de referinţă calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, adoptate pentru a monitoriza şi evalua progresul măsurilor, şi poate stabili şi alte obiective calitative ori cantitative şi indicatori specifici pe lângă cele prevăzute de legislaţia comunitară, pe baza unor studii de evaluare.
Art. 43
(1)Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.
(2)Programul prevăzut la alin. (1) se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională.
CAPITOLUL 28: Evaluarea/Monitorizarea şi revizuirea planurilor şi a programelor
Art. 44
(1)PNGD se monitorizează anual de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin ANPM, se evaluează cel puţin o dată la 6 ani şi se revizuieşte, după caz.
(2)PJGD se monitorizează anual, se evaluează de către APM o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz.
(3)Revizuirea PJGD se realizează de către consiliul judeţean, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de APM.
(4)Revizuirea PRGD se realizează de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ARPM.
(5)Revizuirea PNGD se realizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ANPM.
Art. 45
PRGD se monitorizează anual, se evaluează o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz, de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă.
CAPITOLUL 29: Participarea publicului
Art. 46
(1)Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului care elaborează şi promovează planurile de gestionare a deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor afişează pe site-ul propriu planurile şi programele, astfel încât părţile interesate, autorităţile relevante, precum şi publicul să aibă:
a)posibilitatea de a participa la elaborarea lor;
b)acces la acestea, odată elaborate.
(2)Participarea părţilor interesate, a autorităţilor relevante şi a publicului la elaborarea planurilor şi programelor promovate se realizează în cadrul procedurii de evaluare de mediu pentru acele planuri şi programe care sunt supuse acestei proceduri, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
CAPITOLUL 30: Cooperarea
Art. 47
Autorităţile publice cooperează, dacă este cazul, cu alte state membre interesate şi cu Comisia Europeană la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 37 şi 42.
CAPITOLUL 31: Raportări
Art. 48
(1)Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor şi programelor elaborate la nivel local/regional prevăzute la art. 38 şi 39.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor şi programelor prevăzute la art. 37 şi 42.
(3)La fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană, prin prezentarea unor rapoarte sectoriale în format electronic, cu privire la implementarea prevederilor prezentei legi.
(4)Aceste rapoarte conţin informaţii cu privire la gestionarea uleiurilor uzate şi la progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de prevenire a generării deşeurilor şi, după caz, informaţii despre măsurile aplicabile, aşa cum este prevăzut la art. 12, privind responsabilitatea producătorului.
(5)Raportul prevăzut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în termen de 9 luni de la încheierea perioadei de 3 ani pentru care se întocmeşte.
CAPITOLUL 32: Păstrarea evidenţei
Art. 49
(1)Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi în anexa nr. 1, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului.
(2)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, pe lângă evidenţa prevăzută la alin. (1), trebuie să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.
(3)Agenţia pentru protecţia mediului păstrează pentru scopuri statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele prevăzute la alin. (1).
(4)Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.
(5)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni.
(6)La cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior sunt furnizate documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională transmit evidenţa gestiunii deşeurilor anual, centralizat, la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(8)ANPM centralizează informaţiile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, colectate de agenţiile pentru protecţia mediului.
CAPITOLUL 33: Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor competente ale administraţiei publice centrale şi locale
Art. 50
(1)Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului şi Pădurilor.
(2)Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale, instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei publice locale.
Art. 51
Ministerul Mediului şi Pădurilor are următoarele atribuţii:
a)elaborează Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi PNGD;
b)iniţiază şi propune spre adoptare proiecte de acte normative care privesc gestionarea deşeurilor;
c)avizează reglementările specifice în domeniul gestionării deşeurilor, elaborate de celelalte autorităţi publice;
d)monitorizează impactul activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilor asupra factorilor de mediu;
e)controlează şi reglementează, prin unităţile subordonate, activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;
f)autorizează, prin unităţile sale subordonate, operaţiunile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;
g)prezintă anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deşeurilor;
h)organizează împreună cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale şi cu organizaţiile neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;
i)gestionează asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României pentru domeniul gestiunii deşeurilor, în limita domeniului său de activitate;
j)îndeplineşte funcţia de autoritate de management în sectorul gestiunii deşeurilor pentru proiectele finanţate de asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României.
Art. 52
Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:
a)evaluează, prin structurile competente, posibilul impact asupra sănătăţii populaţiei determinat de funcţionarea obiectivelor generatoare de deşeuri de orice fel şi/sau a obiectivelor care procesează deşeuri;
b)elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, la nivel naţional, şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;
c)elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor provenite din activităţile medicale şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
d)monitorizează şi controlează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;
e)coordonează implementarea prevederilor legislative în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;
f)aprobă fonduri autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru monitorizarea şi controlul activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală la nivel local;
g)gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;
h)asigură, la nivelul fiecărei unităţi sanitare, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fondurile necesare pentru gestionarea deşeurilor.
Art. 53
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri are următoarele atribuţii:
a)elaborează strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a activităţilor industriale, cu includerea aspectelor legate de gestionarea deşeurilor industriale de reconstrucţie ecologică, şi urmăreşte implementarea acestora;
b)iniţiază reglementări specifice pentru gestionarea diferitelor tipuri de deşeuri industriale, precum şi pentru operaţiunile de reciclare şi de valorificare a acestor deşeuri, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
c)coordonează şi supraveghează activitatea de reciclare a deşeurilor industriale.
Art. 54
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are următoarele atribuţii:
a)participă la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare şi urmăreşte realizarea acestora de către operatorii economici aflaţi în subordinea sau în coordonarea sa;
b)participă la elaborarea reglementărilor specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare;
c)participă la elaborarea de reglementări specifice pentru controlarea activităţii de transport al deşeurilor.
Art. 55
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are următoarele atribuţii:
a)elaborează strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor rezultate din agricultură şi din industria alimentară şi urmăreşte realizarea acestora de către societăţile comerciale şi alţi operatori economici din aceste sectoare economice;
b)participă la elaborarea de reglementări specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din agricultură şi din industria alimentară;
c)avizează propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie agricolă pentru instalaţii pentru gestionarea deşeurilor, depozite de deşeuri etc.;
d)aprobă şi controlează modul de utilizare a deşeurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor în agricultură.
Art. 56
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii:
a)iniţiază şi promovează, împreună cu alte autorităţi competente, acte normative privind securitatea şi protecţia muncii în domeniul gestionării deşeurilor;
b)controlează, prin intermediul instituţiilor abilitate din subordine, şi reglementează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege.
Art. 57
(1)Gestionarea deşeurilor care sunt generate în urma operaţiunilor care au loc în sectorul administrativ al Ministerului Apărării Naţionale se supune prevederilor prezentei legi, în măsura în care aplicarea acesteia nu periclitează păstrarea secretului şi/sau securitatea naţională.
(2)Pentru alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), Ministerul Apărării Naţionale elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor, avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(3)Prin ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al ministrului mediului şi pădurilor, controlul respectării de către unităţile din subordinea Ministerului Apărării Naţionale a prevederilor prezentei legi şi ale altor reglementări privind deşeurile se realizează de către Garda Naţională de Mediu şi personalul cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Art. 58
Ministerul Administraţiei şi Internelor are următoarele atribuţii:
a)participă la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;
b)sprijină administraţiile publice locale în îndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi a altor prevederi legale referitoare la deşeuri.
Art. 59
(1)Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:
A.la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:
a)asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;
b)urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PRGD şi PJGD;
c)elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;
d)hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e)asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;
f)asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora;
g)asigură informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor;
h)acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;
i)asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală
B.la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:
a)elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD şi participă la elaborarea PRGD;
b)coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor;
c)acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD şi PRGD;
d)hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e)analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului;
f)urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei legi;
g)asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a deşeurilor.
(3)Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile producătorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.
CAPITOLUL 34: Controlul
Art. 60
(1)Operatorii economici care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, precum şi cei care, cu titlu profesional, asigură colectarea sau transportul deşeurilor, comercianţii, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autorităţile competente.
(2)Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea şi transportul deşeurilor se efectuează de către reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora.
(3)Autorităţile competente pot ţine seama de înregistrările efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu şi audit (EMAS), în special în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea controalelor.
(4)În unităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează de către structurile interne de specialitate din cadrul acestora.
CAPITOLUL 35: Sancţiuni
Art. 61
(1)Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:
a)cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1);
b)cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea art. 22 alin. (3), art. 40 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (2), (4) şi (5);
c)cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59.
(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se realizează, după caz, de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) în obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională se realizează de către personalul specializat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu împreună cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.
(4)Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
(5)Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenţie.
Art. 62
Prevederile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 61 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 63
(1)Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani următoarele fapte:
a)importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate, din categoria deşeurilor interzise la import;
b)comercializarea, abandonarea şi/sau neasigurarea încărcăturii deşeurilor pe durata şi pe parcursul tranzitării teritoriului României;
c)refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor introduse în ţară pentru care s-a dispus măsura returnării de către autoritatea competentă;
d)introducerea în ţară a deşeurilor în scopul eliminării şi/sau neutilizarea acestora în scopul pentru care au fost introduse;
e)acceptarea de către operatorii de depozite/incineratoare, precum şi de către orice persoană fizică sau juridică a deşeurilor introduse ilegal în ţară, în vederea eliminării, şi/sau a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi care nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost introduse.
(2)Tentativa se pedepseşte.
CAPITOLUL 36: Dispoziţii finale
Art. 64
Administraţiile zonelor libere sunt obligate să aplice prevederile prezentei legi în zonele pe care le administrează.
Art. 65
La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Guvernul va aproba prin hotărâre modalitatea de gestionare a categoriilor de deşeuri prevăzute în prezenta lege.
Art. 66
Accesul publicului la fundamentarea deciziilor privind realizarea unor proiecte de investiţii, precum şi a planurilor naţionale, judeţene şi sectoriale privind gestionarea deşeurilor se face în condiţiile legii.
Art. 67
(1)Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2)Anexele se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 68
(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi orice trimitere la art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi făcută la art. 63 din prezenta lege.
(2)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare.
(3)Dispoziţiile referitoare la contravenţii intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*
Prezenta lege transpune în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.
-****-
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
|
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
|
ANEXA Nr. 1: Semnificaţia unor termeni în sensul prezentei legi
1.audit de deşeuri – o evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei sistemului de management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deşeurilor şi al valorificării deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanţa întreprinderii referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din propria activitate şi performanţa întreprinderii referitoare la reducerea nocivităţii deşeurilor;
2.autorităţi competente – autorităţile publice pentru protecţia mediului, respectiv autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, precum şi alte autorităţi care potrivit competenţelor legale asigură reglementarea şi controlul activităţilor în domeniul gestionării deşeurilor;
3.biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare;
4.broker – orice întreprindere/operator economic care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
5.cele mai bune tehnici disponibile – cele mai bune tehnici disponibile potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
6.colectare – strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor în vederea transportării la o instalaţie de tratare;
7.colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
8.comerciant – orice întreprindere/operator economic care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
9.deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce;
10.deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora;
11.deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la lege;
12.eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie.
– Anexa nr. 2 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă;
13.evaluarea ciclului de viaţă – în legătură cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei şi materiilor prime şi producţia de deşeuri din oricare dintre activităţile menţionate;
14.gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;
15.pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
16.prevenire – măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a)cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţă a acestora;
b)impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau
c)conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;
17.producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
18.reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere;
19.regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;
20.reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
21.tratare – operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
22.trasabilitate – caracteristica unui sistem de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unui deşeu prin identificări înregistrate;
23.uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice;
24.valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general.
– Anexa nr. 3 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă.
ANEXA Nr. 2: Operaţiunile de eliminare
D 1 – depozitarea în sau pe sol, de exemplu, depozite de deşeuri şi altele asemenea;
D 2 – tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor în sol şi altele asemenea;
D 3 – injectarea în adâncime, de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, saline sau depozite geologice naturale şi altele asemenea;
D 4 – acumulare la suprafaţă, de exemplu, depunerea de deşeuri lichide sau a nămolurilor în bazine, iazuri sau lagune şi altele asemenea;
D 5 – depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediul înconjurător şi altele asemenea;
D 6 – evacuarea într-o masă de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor;
D 7 – evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin;
D 8 – tratarea biologică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;
D 9 – tratarea fizico-chimică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea;
D 10 – incinerarea pe sol;
D 11 – incinerarea pe mare. Această operaţiune este interzisă de legislaţia Uniunii Europene şi de convenţii internaţionale;
D 12 – stocarea permanentă, de exemplu, plasarea de recipiente într-o mină şi altele asemenea;
D 13 – amestecarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 12. În cazul în care nu există niciun alt cod D corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, uscarea, mărunţirea uscată, condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;
D 14 – reambalarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 13;
D 15 – stocarea înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 14, excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor. Stocare temporară înseamnă stocare preliminară potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
ANEXA Nr. 3: Operaţiuni de valorificare
R 1 – întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie*);
R 2 – valorificarea/regenerarea solvenţilor;
R 3 – reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologică). Aceasta include şi gazeificarea şi piroliza care folosesc componentele ca produse chimice;
R 4 – reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici;
R 5 – reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi tehnologiile de curăţire a solului care au ca rezultat operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a materialelor de construcţie anorganice;
R 6 – regenerarea acizilor sau a bazelor;
R 7 – valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea poluării;
R 8 – valorificarea componentelor catalizatorilor;
R 9 – rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului;
R 10 – tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură sau pentru îmbunătăţirea ecologică;
R 11 – utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 10;
R 12 – schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11;
R 13 – stocarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 12 (excluzând stocarea temporară înaintea colectării, la situl unde a fost generat deşeul). Stocare temporară înseamnă stocare preliminară, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
___
*) Aceasta include instalaţii de incinerare destinate în principal tratării deşeurilor municipale solide, numai în cazul în care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât:
– 0,60 pentru instalaţiile care funcţionează şi sunt autorizate în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă înainte de 1 ianuarie 2009;
– 0,65 pentru instalaţiile autorizate după 31 decembrie 2008, folosindu-se următoarea formulă:
Eficienţa energetică = [Ep – (Ef+Ei)] / [0,97*(Ew + Ef)],
unde
– Ep reprezintă producţia anuală de energie sub formă de căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulţind energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 şi energia produsă sub formă de căldură pentru utilizare comercială (GJ/an) cu 1,1;
– Ef reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din combustibili, care contribuie la producţia de aburi (GJ/an);
– Ew reprezintă energia anuală conţinută de deşeurile tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a deşeurilor (GJ/an);
– Ei reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew şi Ef (GJ/an);
– 0,97 este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerării şi radierii.
Această formulă se aplică în conformitate cu documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea deşeurilor.
ANEXA Nr. 4: Proprietăţi ale deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase
H 1 – “Explozive”: substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la şocuri ori frecare decât dinitrobenzenul;
H 2 – “Oxidante”: substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu substanţe inflamabile;
H 3-A- “Foarte inflamabile”:
a)substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide extrem de inflamabile); sau
b)substanţe şi preparate care se pot încălzi până la aprindere în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie; sau
c)substanţe şi preparate în stare solidă care se pot aprinde cu uşurinţă după un contact scurt cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă ori să se consume şi după îndepărtarea sursei de aprindere; sau
d)substanţe şi preparate gazoase care se inflamează în aer la presiune normală; sau
e)substanţe şi preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase.
H 3-B – “Inflamabile”: substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21 °C şi mai mic sau egal cu 55°C;
H 4 – “Iritante”: substanţele şi preparatele necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasa, pot provoca inflamaţii;
H 5 – “Nocive”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate;
H 6 – “Toxice”: substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale;
H 7 – “Cancerigene”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce cancer sau creşterea incidenţei lui;
H 8 – “Corozive”: substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea;
H 9 – “Infecţioase”: substanţe şi preparate cu conţinut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii;
H 10 – “Toxice pentru reproducere”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei acestora;
H 11 – “Mutagene”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora;
H 12 – deşeuri care emit gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul ori un acid;
H 13 – “Sensibilizante”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau pătrund prin piele, pot cauza o reacţie de hipersensibilizare, astfel încât expunerea ulterioară la substanţa sau preparatul respectiv poate produce efecte nefaste caracteristice;
H 14 – “Ecotoxice”: deşeuri care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate ori întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător;
H 15 – deşeuri capabile prin orice mijloace, după eliminare, să producă altă substanţă, de exemplu, levigat, care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
1.Atribuirea caracteristicilor de pericol “toxic” (şi “foarte toxic”), “nociv”, “coroziv”, “iritant”, “cancerigen”, “toxic pentru reproducere”, “mutagen” şi “ecotoxic” se bazează pe criteriile formulate în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase.
2.Atunci când este cazul, se aplică valorile-limită enumerate în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.
Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008.
ANEXA Nr. 5: Măsuri de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 42 din lege
A)Măsuri care pot afecta condiţiile de bază referitoare la generarea de deşeuri
1.Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor
2.Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării
3.Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generării de deşeuri, cu scopul de a contribui la prevenirea generării de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autorităţilor locale, până la nivel naţional
B)Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie
1.Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă)
2.Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a generării deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în funcţie de industrie
3.Organizarea de cursuri de formare pentru autorităţile competente pentru includerea cerinţelor privind prevenirea generării de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare
4.Includerea de măsuri de prevenire a generării de deşeuri la instalaţiile care nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare
Unde este cazul, astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de prevenire a generării de deşeuri.
5.Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare în luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.
6.Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile ori operatorii din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile planuri sau obiective privind prevenirea generării deşeurilor ori să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe deşeuri
7.Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS şi ISO 14001
C)Măsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare
1.Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achiziţii curate sau instituirea unei plăţi obligatorii de către consumatori pentru un anumit articol ori un ambalaj care ar fi în mod normal furnizat gratuit
2.Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori
3.Promovarea de ecoetichete recunoscute şi de încredere
4.Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generării deşeurilor şi la produsele cu impact redus asupra mediului
5.În contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a generării deşeurilor în cererile de ofertă şi în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziţii publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004
6.Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri educative, economice, logistice sau a altor măsuri, cum ar fi sprijinirea ori înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a populaţiei
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 837 din data de 25 noiembrie 2011
NORME GENERALE din 28 februarie 2007 de apărare împotriva incendiilor
(la data 29-apr-2007 actul a fost aprobat de Ordinul 163/2007 )
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pentru construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
Art. 2
Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea riscurilor de incendii şi asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice şi organizatorice, pentru protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
Art. 3
Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor, la lucrările de modernizare, extindere, schimbare a destinaţiei celor existente, precum şi la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de apărare împotriva incendiilor şi la echiparea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
Art. 4
Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul României.
CAPITOLUL II: Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor
SECŢIUNEA 1: Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor
Art. 5
Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:
a)stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b)elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotărâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;
c)elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind apărarea împotriva incendiilor;
d)organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
e)planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
f)analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g)elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;
h)îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
i)realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j)asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
k)planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de incendiu;
l)analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea;
m)reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de contracte/convenţii;
n)asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de instruire.
SECŢIUNEA 2: Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor
Art. 6
(1)În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz, următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:
a)compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b)cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform legii;
c)serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.
(2)În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevăzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în condiţiile legii.
Art. 7
(1)La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. b) se desemnează de consiliul local.
(2)Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Art. 8
Atribuţiile pentru structurile prevăzute la art. 6 se stabilesc şi se detaliază astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor legale care revin administratorului operatorului economic/conducătorului instituţiei, respectiv autorităţilor administraţiei publice.
Art. 9
Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.
SECŢIUNEA 3: Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe privind apărarea împotriva incendiilor
Art. 10
Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform legii, de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor.
Art. 11
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt:
a)strategia sectorială privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul de competenţă;
b)norme şi reglementări tehnice specifice de apărare împotriva incendiilor;
c)metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu specifice domeniului de competenţă;
d)programe de informare şi educaţie specifice;
e)programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f)raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
g)decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Art. 12
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti sunt:
a)hotărârea de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiului Bucureşti;
b)reguli şi dispoziţii specifice de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;
c)raportul anual de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
d)programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
e)hotărâre de înfiinţare a unor centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţă;
f)decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Art. 13
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de prefect sunt măsurile obligatorii privind apărarea împotriva incendiilor, valabile la nivelul judeţului.
Art. 14
Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul local sunt:
a)decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă;
b)hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială;
c)reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;
d)dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
e)raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f)măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g)documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă: hotărâre de înfiinţare, regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului;
h)dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii.
Art. 15
Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de primar sunt:
a)planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b)fişa localităţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localităţii se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c)raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor, întocmit anual, la o dată anterioară definitivării bugetului local.
Art. 16
Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la unităţile administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puţin:
a)planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b)fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c)avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
d)date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă;
e)lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor;
f)rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă;
g)fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
h)evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
i)rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente;
j)programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
Art. 17
Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sunt:
a)dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
b)instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;
c)dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
d)dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;
e)dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori contract/convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;
f)dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
g)reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;
h)convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile/antrepriză;
i)dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;
j)măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.
Art. 18
Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie să cuprindă cel puţin:
a)planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-teritoriale, în partea ce revine operatorului economic/instituţiei;
b)fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c)raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
d)documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
e)avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
f)certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
g)registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii în domeniu;
h)registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
i)date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă;
j)lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului;
k)planurile de protecţie împotriva incendiilor;
l)evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;
m)evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
n)rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;
o)fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
p)lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
q)grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor producătorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;
r)rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente;
s)programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
Art. 19
Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:
a)s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au stat la baza emiterii acestora;
b)s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora;
c)s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activităţii.
Art. 20
(1)Prevederile ari. 17 şi 18 se aplică la operatorii economici şi la instituţiile care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici.
(2)Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfăşoară activităţi în domeniu reglementat de o autoritate, care nu se încadrează în prevederile alin. (1), administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigură organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin emiterea următoarelor documente:
a)instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;
b)reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
c)organizarea instruirii personalului;
d)dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
e)reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.
(3)Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice prevăzute la alin. (2) asigură următoarele documente şi evidenţe specifice apărării împotriva incendiilor:
a)documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
b)avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
c)certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
d)registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
e)organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;
f)fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
g)lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
h)rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
SECŢIUNEA 4: Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă
Art. 21
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, prevăzută la art. 5 lit. d) din prezentul ordin, are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
Art. 22
(1)Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege:
a)secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele asemenea;
b)depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
c)atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi altele asemenea;
d)utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a buteliilor cu GPL pentru consumatori;
e)laborator;
f)magazin, raion sau stand de vânzare;
g)sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;
h)unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi altele asemenea;
i)clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii: spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;
j)construcţie pentru cazare;
k)compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru birouri, cu destinaţie financiar-bancară;
l)bibliotecă, arhivă;
m)clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul, supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;
n)lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;
o)clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de metrou;
p)fermă zootehnică sau agricolă;
q)punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;
r)amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.
(2)Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.
Art. 23
Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:
a)prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b)organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;
c)afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d)organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e)elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;
f)marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.
Art. 24
La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a)prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b)gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c)dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de proiectare;
d)verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e)menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.
Art. 25
(1)Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:
a)stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;
b)stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c)stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
d)organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
(2)Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă prevăzute la alin. (1) se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.
(3)Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.
(4)Structura-cadru a formularului prevăzut la alin. (2) este prezentată în anexa nr. 1 la prezentele norme generale, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte date şi informaţii.
Art. 26
(1)Intervenţia la locul de muncă presupune:
a)alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b)salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c)întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;
d)acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e)evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
f)protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;
g)verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
(2)Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) nominalizarea se face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale.
Art. 27
Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.
Art. 28
Planurile de protecţie împotriva incendiilor prevăzute la art. 18 lit. k) şi art. 23 lit. d) sunt:
a)planul de evacuare a persoanelor;
b)planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase;
c)planul de intervenţie.
Art. 29
(1)Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a)pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b)pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c)pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
(2)Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.
(3)Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare.
(4)Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.
(5)Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 la prezentele norme generale.
Art. 30
(1)Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale.
(2)La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
(3)Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
(4)Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
(5)Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie.
Art. 31
(1)Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării în condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă, potrivit legii.
(2)Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.
(3)Modelul planului-cadru de intervenţie este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme generale.
Art. 32
Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.
Art. 33
(1)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 23 lit. c), se elaborează pentru locurile de muncă stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.
(2)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
a)prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;
b)obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
c)regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;
d)evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
e)prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.
(3)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului de activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă de administrator/conducător.
(4)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în sinteză, în funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.
(5)Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.
Art. 34
Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute la art. 33 au obligaţia să le studieze, să le însuşească şi să le aplice.
Art. 35
(1)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.
(2)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.
(3)Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă data întocmirii/reviziei şi data aprobării.
Art. 36
(1)Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau informare, prevăzute la art. 23 lit. f), se execută, se amplasează şi se montează conform reglementărilor şi standardelor de referinţă.
(2)În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de circulaţie internaţională.
(3)Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine conducătorului locului de muncă.
CAPITOLUL III: Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor
SECŢIUNEA 1: Îndeplinirea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu”
Art. 37
Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, pe toată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure:
a)estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp;
b)limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei;
c)limitarea propagării incendiului la vecinătăţi;
d)posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin alte mijloace;
e)securitatea forţelor de intervenţie.
Art. 38
Cerinţa esenţială “securitate la incendiu” trebuie asigurată prin măsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu.
Art. 39
“Securitatea la incendiu” are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:
a)asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
b)echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
c)organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;
d)asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.
Art. 40
(1)Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea iniţierii unui incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor produse de incendiu.
(2)Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode şi proceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(3)Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează prin niveluri de risc, pe zone, încăperi, compartimente, clădiri şi instalaţii.
(4)Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, de destinaţia, de alcătuirea şi de rezistenţa la foc a elementelor de construcţii.
(5)Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementări tehnice specifice.
(6)Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementările tehnice specifice, este interzisă.
Art. 41
Satisfacerea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pe întreaga durată de viaţă a construcţiei, instalaţiei şi a amenajării se asigură, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, prin măsuri interdependente, privind:
a)conformarea la foc a construcţiilor;
b)asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limite normate, şi a măsurilor de limitare a propagării incendiului în cadrul construcţiilor/compartimentelor de incendiu;
c)asigurarea stabilităţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o perioadă de timp normată;
d)menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii pe timpul utilizării acestora;
e)detectarea incendiilor în faza iniţială prin sisteme şi instalaţii automate de detectare, semnalizare şi alarmare;
f)stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente.
Art. 42
(1)Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru construcţii se referă la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc.
(2)Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind comportarea la foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a valorilor criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Nivelurile performanţelor de comportare la foc a produselor pentru diferite categorii de construcţii, instalaţii şi amenajări se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice specifice.
Art. 43
Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode bazate pe încercări care utilizează scenarii de referinţă conform standardelor europene sau pe bază de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile referitoare la calculul comportării la foc a diferitelor tipuri de structuri.
Art. 44
Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadrează în clase de performanţă la foc exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementările tehnice, potrivit prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza comportării la foc, elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Art. 45
Reglementările tehnice specifice nu trebuie să creeze bariere pentru utilizarea produselor pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante.
Art. 46
(1)Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce trebuie asigurate conform reglementărilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la incendiu, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(2)Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii de construcţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.
Art. 47
(1)Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se efectuează de către experţi tehnici atestaţi în condiţiile legii, atunci când o reglementare sau un organism cu atribuţii de control al statului prevede acest lucru ori când se referă la situaţiile prevăzute mai jos:
a)pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor lucrări de construcţii;
b)la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activităţilor tehnologice sau în vederea determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacităţii acesteia de satisfacere a cerinţei “securitate la incendiu”.
(2)Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice de securitate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate la incendiu stabilite în reglementările tehnice în vigoare.
(3)Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu, efectuate în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile reglementărilor tehnice, stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigure nivelurile de performanţă pentru securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.
SECŢIUNEA 2: Stabilitatea la foc a construcţiei
Art. 48
(1)În cazul producerii unui incendiu, structura portantă principală a unei construcţii trebuie să-şi menţină stabilitatea la foc, pentru a asigura:
a)securitatea utilizatorilor pentru o perioadă normată de timp, cât se presupune că aceştia rămân în clădire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie;
b)evitarea prăbuşirii clădirii;
c)îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu”, pe perioada de timp normată.
(2)Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intră în alcătuirea structurii portante principale a clădirii se precizează în reglementările tehnice specifice.
Art. 49
(1)Elementele de construcţii care intră în alcătuirea clădirii pot fi cu sau fără rol de separare la incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea rezistenţei la foc a construcţiei.
(2)Elementele de construcţii prevăzute la alin. (1) şi standardele de referinţă aferente sunt precizate în regulamentul menţionat la art. 42 alin. (2) din prezentul ordin.
SECŢIUNEA 3: Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului de incendiu
Art. 50
Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului poate fi obţinută, în principal, prin una din următoarele măsuri:
a)asigurarea nivelurilor corespunzătoare ale performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc prevăzute de reglementările tehnice specifice pentru produsele pentru construcţii;
b)prevederea elementelor de separare a incendiului (pereţi, planşee etc.), adaptate la utilizarea construcţiei, adică la acţiunea termică estimată în construcţie;
c)protejarea corespunzătoare a golurilor din elementele de separare a focului;
d)proiectarea corespunzătoare a faţadelor pentru împiedicarea propagării focului către părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri;
e)instalarea de bariere contra fumului, cum sunt uşile etanşe la fum.
f)prevederea sistemelor şi a instalaţiilor de detectare, semnalizare, stingere a incendiului;
g)evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin sisteme adecvate;
h)crearea de diferenţe de presiune între zonele de construcţie;
i)prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, cum sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc şi altele asemenea;
j)prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru canalele şi ghenele instalaţiilor aferente construcţiilor, cum sunt: sanitare, încălzire, electrice şi altele asemenea.
Art. 51
(1)Instalaţiile de încălzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare şi altele asemenea, aferente construcţiilor şi amenajărilor, precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate astfel încât:
a)să nu iniţieze incendiu;
b)să nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;
c)să asigure limitarea propagării incendiului;
d)să nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau pentru obiectele din încăperi ori adiacente acestora;
e)suprafeţele componente mari şi suprafeţele expuse ale subansamblurilor să nu se poată încălzi într-o măsură inacceptabilă;
f)în cazul unui incendiu, să se poată asigura măsuri eficiente de stingere a acestuia şi să fie posibilă salvarea persoanelor.
(2)Pentru evitarea pericolului de propagare a focului şi a fumului la trecerea unei instalaţii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevăd măsuri de protecţie conform reglementărilor tehnice specifice.
(3)Instalaţiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL), precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate conform reglementărilor tehnice specifice.
Art. 52
(1)Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de protecţie activă la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu” a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor.
(2)Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi:
a)instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;
b)instalaţii de inhibare a exploziei;
c)instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;
d)instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;
e)instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;
f)instalaţii speciale de stingere cu apă;
g)instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze;
h)instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă;
i)instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;
j)instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.
Art. 53
Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor criterii:
a)să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într-o fază incipientă;
b)să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală de colectare a informaţiilor/ echipament de control şi semnalizare;
c)să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât să-şi poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.
Art. 54
Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste la presiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii, precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timp specificat în incinta protejată.
Art. 55
(1)Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie să detecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţi incendiului – fum, flăcări şi/sau căldură -, şi să transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centrală de detectare-semnalizare, astfel încât să dea un semnal de alarmă şi, după caz, să acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.
(2)Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;
(3)Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitatea ca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarmă la incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţierea diferitelor acţiuni planificate.
Art. 56
(1)Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare pentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu:
a)menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie;
b)facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum;
c)întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului;
d)reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi;
e)reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi instalaţiilor în caz de incendiu.
(2)Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într-o incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în pereţii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse, principală şi de rezervă.
(3)Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.
Art. 57
(1)Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
(2)Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta principală de apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă, precum şi standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.
Art. 58
Instalaţiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:
a)să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o schemă şi o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice;
b)să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii;
c)să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.
Art. 59
(1)Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totală sau locală.
(2)Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă a produsului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o cantitate determinată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
(3)Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să se asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul, înainte ca această acţiune să înceapă.
(4)Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cu dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentru semnalizarea intrării acestora în funcţiune.
(5)În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadă prestabilită.
(6)Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a instalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea utilizatorilor din orice punct al zonei protejate.
(7)Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de gaze ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locuri se marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.
(8)Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să fie inactive în starea de aşteptare;
b)să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere;
c)să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare;
d)să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de stingere;
e)să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.
(9)Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturor persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii măsuri speciale privind instruirea personalului.
Art. 60
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şi dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţă dată, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Art. 61
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula o cantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un obiect specificat, cu intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Art. 62
Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.
SECŢIUNEA 4: Instalaţiile aferente construcţiilor şi instalaţiile tehnologice
Art. 63
(1)Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
(2)Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normele specifice de apărare împotriva incendiilor.
(3)Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.
Art. 64
(1)Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de transport pneumatic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţile componente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură, să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.
(2)Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită trebuie să fie independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.
(3)Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau de transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, pot produce incendii ori explozii.
Art. 65
Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conform reglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de inhibare, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.
Art. 66
(1)Instalaţiile de iluminat de siguranţă trebuie să funcţioneze pentru o perioadă de timp normată, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.
(2)Tipurile de instalaţii de iluminat de siguranţă şi cazurile în care se prevăd în construcţii, modul de alimentare cu energie electrică a acestora, precum şi nivelurile de iluminare necesare trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice specifice.
Art. 67
Sursele de rezervă de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la furnizarea automată pe durata de timp normată a alimentării cu energie a acestora, la întreruperea alimentării normale, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Art. 68
Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se protejează împotriva acţiunii electricităţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului, conform cu reglementările tehnice specifice.
SECŢIUNEA 5: Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate
Art. 69
(1)Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate poate fi realizată prin:
a)limitarea efectului radiaţiei flăcărilor;
b)controlul iniţierii şi propagării focului pe suprafaţa exterioară a acoperişului, inclusiv a luminatoarelor;
c)controlul pătrunderii focului de la acoperiş în interiorul clădirii;
d)controlul aprinderii acoperişului de la un incendiu de dedesubt.
(2)Limitarea efectelor radiaţiei se asigură prin controlul următorilor parametri:
a)distanţe de siguranţă normate între construcţii;
b)mărimea zonelor vitrate neprotejate;
c)performanţa de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc din interior şi exterior a produselor pentru faţade;
d)comportarea la foc a părţilor vitrate sau opace ale faţadelor;
e)măsuri de protecţie activă.
Art. 70
Condiţiile tehnice, măsurile, performanţele şi nivelurile de performanţă privind limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate se precizează în reglementările tehnice specifice.
SECŢIUNEA 6: Evacuarea utilizatorilor şi securitatea forţelor de intervenţie
Art. 71
(1)Pentru evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz de incendiu, căile de evacuare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)conformare la foc şi amplasare corespunzătoare;
b)separare de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum;
c)asigurarea controlului fumului;
d)limitarea producerii incendiului şi fumului.
(2)În funcţie de categoria construcţiei, instalaţiei sau a amenajării şi de destinaţia acesteia, se au în vedere şi alte măsuri specifice, cum sunt:
a)dimensionarea, realizarea, dispunerea şi marcarea căilor de evacuare şi a ieşirilor de evacuare corespunzător numărului de utilizatori şi stării sănătăţii acestora, conform prevederilor reglementărilor tehnice;
b)prevederea instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiului, precum şi de comunicare-avertizare;
c)prevederea instalaţiilor de iluminat de siguranţă, alimentate din surse corespunzătoare; prevederea instalaţiilor de semnalizare a ieşirilor de urgenţă;
d)prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi, cum sunt blocări în poziţie deschisă, dispozitive antipanică şi altele asemenea;
e)prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare de securitate, marcaje fotoluminiscente şi altele asemenea;
f)prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului;
g)prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul şi/sau în afara construcţiei;
h)prevederea unor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru a fi folosite de utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalaţiile de hidranţi, coloanele uscate şi altele asemenea.
Art. 72
Instalaţiile de semnalizare a ieşirilor de urgenţă trebuie să indice utilizatorilor traseul de evacuare, uşile de evacuare, marcarea scărilor de evacuare din clădire şi marcarea uşilor şi traseelor care nu servesc la evacuare.
Art. 73
Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.
Art. 74
Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate, cu respectarea reglementărilor tehnice specifice.
Art. 75
La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultăţi la evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica şi altele asemenea.
Art. 76
Pentru securitatea echipelor de salvare/forţelor de intervenţie sunt necesare:
a)măsuri pentru ca echipele de intervenţie şi salvare să-şi desfăşoare activitatea la un nivel adecvat de securitate şi să părăsească clădirea fără riscuri de accidente;
b)amenajări pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă, pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de pompieri;
c)măsuri care să permită ca stingerea să fie realizată eficient în interiorul şi în jurul construcţiei.
Art. 77
Ascensoarele de pompieri se prevăd şi se realizează potrivit reglementărilor tehnice specifice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în planurile specifice.
Art. 78
(1)Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele operatorilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între localităţi este obligatorie, conform reglementărilor tehnice specifice.
(2)În locurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil dinspre drumurile publice şi dinspre drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.
(3)Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.
Art. 79
Măsurile, condiţiile tehnice, performanţele şi nivelurile de performanţă privind proiectarea căilor de evacuare şi acces aferente construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor se realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
CAPITOLUL IV: Norme generale de apărare împotriva incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor
SECŢIUNEA 1: Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor
Art. 80
Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor privesc:
a)controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora;
b)stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecinţelor incendiilor;
c)menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;
d)întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.
Art. 81
(1)Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.
(2)Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.
(3)La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.
Art. 82
Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice prevăzute la art. 63 se interzic:
a)neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b)funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c)întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;
d)depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e)executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat.
Art. 83
(1)Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
(2)Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.
Art. 84
(1)În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.
(2)Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzător sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisă.
Art. 85
(1)Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
(2)Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.
(3)Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.
Art. 86
(1)Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.
(2)Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate.
(3)Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.
(4)La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.
Art. 87
(1)Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor.
(2)Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
(3)Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.
(4)Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se distrug conform reglementărilor specifice.
Art. 88
(1)Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.
(2)Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.
(3)Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu pericliteze vecinătăţile.
Art. 89
Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze se marchează prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia, prevăzute de normele tehnice specifice.
Art. 90
(1)Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile şi/sau a structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.
(2)Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat, conform normelor tehnice specifice.
(3)Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.
Art. 91
Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.
Art. 92
(1)În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie.
(2)În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.
(3)Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor prevăzute la alin. (2) este permisă numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
Art. 93
(1)La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea în caz de incendiu.
(2)Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădirilor administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
Art. 94
(1)În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară activităţi cu public nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită prin proiect.
(2)Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigure culoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către ieşirile din sală.
(3)În incintele prevăzute la alin. (1), scaunele sau băncile se fixează de pardoseală astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fără accidente a publicului.
(4)La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se execută un control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatării.
(5)Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj preînregistrat.
Art. 95
(1)În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici/ conducătorii instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2)Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a)identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;
b)interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c)restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;
d)asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;
e)intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;
f)asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
(3)Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei.
Art. 96
Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire:
a)controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici, instituţiile publice, locuinţele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlăturarea defecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii normaţi;
b)protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă;
c)asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie.
SECŢIUNEA 2: Măsuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrărilor cu foc deschis
Art. 97
(1)Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.
(2)Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.
(3)Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.
(4)Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.
(5)Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.
(6)Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.
Art. 98
(1)Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune:
a)stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere, precum şi a persoanelor care le supraveghează;
b)stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis;
c)nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
d)descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc;
e)aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.
(2)Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.
Art. 99
(1)Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este interzisă.
(2)Lucrările prevăzute la alin. (1) se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.
(3)Lucrările menţionate la alin. (1) şi la art. 97 alin. (4) se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme generale.
(4)In toate cazurile prevăzute la alin. (1)-(3) sunt obligatorii instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.
Art. 100
(1)Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art. 99 alin. (3), se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.
(2)Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.
(3)La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului.
Art. 101
Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se execută operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru:
a)pregătirea locului;
b)instruirea personalului;
c)controlul după terminarea lucrării.
Art. 102
(1)Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.
(2)Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.
Art. 103
În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
a)supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;
b)strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;
c)închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;
d)interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilenă;
e)neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe scări, schele etc.;
f)evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată.
Art. 104
După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, prevăzut la art. 101, trebuie să asigure următoarele măsuri:
a)verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;
b)descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, şi luarea de măsuri în consecinţă;
c)verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;
d)depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
e)reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile ia cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;
f)colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.
Art. 105
(1)Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de teatru, operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisă.
(2)Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate la alin. (1), cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului, după cum urmează:
a)evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri, costume, haine, perdele etc.;
b)folosirea unor suporturi incombustibile;
c)prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc.;
d)stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;
e)nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de incendiu;
f)asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;
g)anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
(3)Pentru spectacolele de tipul menţionat la alin. (1), care au loc pe timpul unei stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, la începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.
Art. 106
(1)Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă, dată de persoana cu atribuţii de conducere.
(2)Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.
(3)În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:
a)locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite;
b)locurile amenajate pentru fumat;
c)persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe locuri şi sectoare de activitate;
d)alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
(4)Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.
(5)Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul “loc pentru fumat”.
(6)Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor sunt amplasate la o distanţă mai mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.
(7)Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:
a)scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;
b)instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu;
c)mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
(8)Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
(9)Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele, este interzisă.
(10)Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă.
(11)Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.
SECŢIUNEA 3: Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare
Art. 107
Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a)întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b)păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate şi realizate;
c)funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică, conform reglementărilor tehnice;
d)funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de performanţă pentru care au fost proiectate;
e)organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii.
Art. 108
(1)Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
(2)Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
Art. 109
(1)Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.
(2)Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.
(3)Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare.
(4)Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
Art. 110
(1)Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială.
(2)În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.
Art. 111
(1)Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
a)construcţiile şi încăperile acestora;
b)instalaţiile tehnologice şi anexe;
c)depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;
d)mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
e)dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;
f)tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g)vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele asemenea;
h)alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.
(2)Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.
Art. 112
(1)Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2)În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.
Art. 113
Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.
Art. 114
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se menţin libere.
Art. 115
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.
SECŢIUNEA 4: Măsuri generale de prevenire a incendiilor în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei
Art. 116
În locuinţele unifamiliale/multifamiliale/ gospodăriile populaţiei se interzic:
a)utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor, dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii;
b)suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori;
c)nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat, reşou, radiator şi altele asemenea;
d)folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţă a fuzibilului calibrat;
e)folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri şi altele asemenea;
f)folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu pericol de explozie, respectiv în încăperi în care sunt depozitate produse petroliere, cât şi în lanuri de cereale, pajişti, în păduri şi în apropierea acestora;
g)aşezarea sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de căldură ori sub acţiunea directă a razelor solare;
h)folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu garnituri deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete;
i)folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor de presiune sau a furtunului/ conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie de apă cu săpun;
j)încălzirea cu flacără a buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcată, răsturnată sau înclinată;
k)transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii improvizate;
l)păstrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz şi altele asemenea, în locuri în care au acces copiii;
m)nesupravegherea copiilor, precum şi blocarea lor în casă cu lumânări aprinse, sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune.
n)depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane cu produse petroliere şi altele asemenea, în podurile clădirilor;
o)folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri, remize, sub şoproane sau lângă materiale combustibile; afumătorile se confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent de celelalte construcţii din gospodărie.
Art. 117
În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se depăşi 25 l.
Art. 118
Măsurile de prevenire a incendiilor privind instalaţiile electrice, de încălzire, de gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis, colectarea deşeurilor, precum şi cele împotriva descărcărilor electrice atmosferice/electricităţii statice se aplică şi în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei.
Art. 119
Pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandă amplasarea în bucătării a unui stingător sau a unei pături de incendiu.
SECŢIUNEA 5: Măsuri generale de prevenire a incendiilor în spaţii destinate persoanelor cu dizabilităţi/solicitanţilor de azil
Art. 120
(1)În spaţiile destinate persoanelor cu dizabilităţi se interzice:
a)fumatul;
b)utilizarea lumânărilor, chibriturilor, lămpilor cu gaz sau a altor surse cu flacără;
c)utilizarea pentru încălzire a reşourilor şi radiatoarelor electrice.
(2)Nu este permis accesul persoanelor cu dizabilităţi în zonele de lucru cu foc.
Art. 121
Pentru evacuarea în condiţii eficiente şi sigure se asigură:
a)un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;
b)un telefon cu legătură directă la serviciul public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă/serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţă cel mai apropiat;
c)marcarea uşilor camerelor cu culori, după cum urmează:
1.roşu – persoane care nu se pot evacua singure;
2.galben – persoane care necesită sprijin la evacuare;
3.verde – persoane care se evacuează singure;
d)marcarea direcţiei de evacuare pentru spaţiile în care se află persoane cu deficienţe de vedere prin pictograma corespunzătoare în relief, amplasată pe perete la o distanţă de circa 120 cm faţă de sol;
e)organizarea de exerciţii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficienţe psihice.
Art. 122
În centrele de cazare şi primire a solicitanţilor de azil, aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, se asigură afişarea de instrucţiuni de prevenire a incendiilor şi de comportament în caz de incendiu într-o limbă de circulaţie internaţională şi se verifică înţelegerea lor corectă de către aceştia.
CAPITOLUL V: Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
Art. 123
(1)Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
(2)Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi să asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice aplicabile şi de specificaţiile tehnice de referinţă.
Art. 124
Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor sunt prezentate în anexa nr. 5, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, amenajărilor şi a utilizatorilor la acţiunea incendiului.
Art. 125
Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare împotriva incendiilor şi reglementărilor tehnice.
Art. 126
Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu se încadrează în prevederile reglementărilor tehnice şi ale normelor specifice se recomandă verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, prin utilizarea unor metode de analiză sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la incendiu.
Art. 127
Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau agrementate, conform legii.
Art. 128
(1)Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului următoarele:
a)documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, a certificatului EC şi a declaraţiei de conformitate, a certificatului de conformitate al produsului, a agrementului tehnic;
b)documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă;
c)schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi softul necesar;
d)instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;
e)măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.
(2)Documentele de la alin. (1) lit. a) şi b) se pun la dispoziţie de producători, furnizori şi utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.
Art. 129
Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu instrucţiunile de montaj, utilizare, verificare şi întreţinere ale producătorilor şi cu standardele europene de referinţă, astfel încât să li se asigure permanent performanţele normate.
Art. 130
La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a altor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcţiile, instalaţiile şi amenajările se au în vedere următoarele criterii:
a)condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice;
b)posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu nocivitate mărită;
c)caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
d)compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte substanţe de stingere utilizate simultan sau succesiv;
e)influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcţie ale clădirii şi mediului.
Art. 131
(1)Tipul şi numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
(2)Numărul orientativ de stingătoare pentru dotarea categoriilor de construcţii pentru care nu există prevederi în reglementările tehnice specifice este prezentat în anexa nr. 6.
Art. 132
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate şi dotate construcţiile, instalaţiile şi amenajările, se amplasează şi/sau se depozitează, conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative ale temperaturii etc. ori se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.
Art. 133
La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, care sunt utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere şi următoarele cerinţe:
a)locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile;
b)înălţimea de montare să fie accesibilă;
c)să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
Art. 134
(1)Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.
(2)Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.
Art. 135
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care se echipează şi se dotează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările, se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice specifice.
Art. 136
Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi de presurizare pentru controlul fumului trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind menţinerea funcţionării pe o durată minimă normată, în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.
Art. 137
Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor şi rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea corespunzătoare a acestora, cu debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Art. 138
Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face pe baza reglementărilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.
Art. 139
(1)Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să execute periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.
(2)Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.
(3)Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători/furnizori.
Art. 140
(1)Persoanele fizice şi juridice care efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să fie atestate în acest sens, în condiţiile legii.
(2)Periodicitatea lucrărilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte conform normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, reglementărilor tehnice de exploatare şi precizărilor producătorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.
(3)Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, proprietarii/ utilizatorii trebuie să asigure măsuri tehnice şi organizatorice alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.
(4)Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor periodice privind menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor producătorului/furnizorului.
Art. 141
(1)Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale, utilaje şi celelalte mijloace mobile de intervenţie la incendii se execută conform normelor tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
(2)Reparaţiile la mijloacele tehnice precizate la alin. (1) se planifică şi se realizează la termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor.
Art. 142
(1)Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, în care se consemnează toate datele relevante privind:
a)executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii;
b)executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc.;
c)producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi, declanşări intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.
(2)Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul producerii evenimentului.
(3)Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la prezentul ordin.
Art. 143
Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme generale, conform legii.
CAPITOLUL VI: Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de acţiune în caz de incendiu
Art. 144
(1)Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de bază prin care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de la locul de muncă.
(2)Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:
a)alarmarea;
b)evacuarea;
c)stingerea incendiului.
Art. 145
Exerciţiile de intervenţie se efectuează:
a)planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;
b)inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de decizie;
c)planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.
Art. 146
(1)Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru special.
(2)Registrul are conţinutul conform modelului prezentat în anexa nr. 8 la prezentul ordin.
Art. 147
Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizează printr-un raport, în care se fac referiri cel puţin la:
a)obiectivele şi scopul exerciţiului;
b)menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin personalului de la locul de muncă în caz de incendiu;
c)îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie;
d)menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e)aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
f)desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor periculoase;
g)propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.
CAPITOLUL VII: Controlul respectării normelor de apărare împotriva incendiilor
Art. 148
Personalul autorităţilor publice, care, potrivit competenţelor şi prevederilor legale, execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor, este:
a)personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti;
b)cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
c)cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura autorităţilor administraţiei publice locale.
Art. 149
(1)Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se efectuează de:
a)structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic;
b)personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private;
c)şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.
(2)Controlul efectuat de structurile stabilite la alin (1) lit. a) se finalizează prin documente scrise, în care se consemnează:
a)construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;
b)constatările rezultate din teren;
c)propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a activităţii.
(3)Trimestrial, structurile enumerate la alin. (1) lit. a) efectuează un control de verificare privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva incendiilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor ia persoanele fizice/juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/ localităţii.
(4)Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
Art. 150
În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei sau, după caz, primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Art. 151
(1)Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizează, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.
(2)Analiza prevăzută la alin. (1) se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmit/întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Art. 152
(1)Raportul de analiză conţine următoarele:
a)implementarea noilor prevederi legale;
b)stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;
c)deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor;
d)concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului;
e)relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor;
f)asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
g)eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
h)propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.
(2)Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate.
Art. 153
La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni în raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulţi operatori economici.
CAPITOLUL VIII: Dispoziţii finale
Art. 154
Prezentele norme generale se completează cu dispoziţii generale pentru categorii de construcţii şi de activităţi, emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Art. 155
(1)Pe baza prezentelor norme generale, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale emit norme şi reglementări tehnice de apărare împotriva incendiilor, specifice domeniilor de competenţă ale acestora, iar organele administraţiei publice locale instituie reguli şi măsuri specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor, potrivit competenţelor şi obligaţiilor legale.
(2)Reglementările prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru domeniul de activitate specific, respectiv pentru unitatea administrativ-teritorială.
Art. 156
Încălcarea dispoziţiilor prezentelor norme generale atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.
Art. 157
Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezentele norme generale.
ANEXA Nr. 1: ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
Operatorul economic/instituţia
|
ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
Locul de muncă ……………………………………………………………..
|
| I. – Prevenirea incendiilor
1. Materiale combustibile şi inflamabile (de exemplu, produse finite din lemn, lacuri, solvenţi etc.)
2. Surse de aprindere posibile (de natură electrică, termică, autoaprindere etc.)
3. Echipamente şi mijloace de lucru (de exemplu, motoare electrice, instalaţii de ventilaţie, scule şi dispozitive etc.)
4. Măsuri generale (de exemplu, interzicerea focului deschis, interzicerea fumatului, colectarea deşeurilor etc.)
5. Măsuri specifice (de exemplu, asigurarea funcţionării sistemului de menţinere constantă a temperaturii, de evacuare a gazelor, utilizarea doar a sculelor care nu produc scântei etc.) |
| II. – Organizarea primei intervenţii de stingere a incendiilor
1. Mijloace de alarmare/alertare (telefon/număr serviciu profesionist pentru situaţii de urgenţă …………………………… dispecerat/şef tură ……………………………. buton de alarmare amplasat la ……………………………..etc.)
2. Instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor (de exemplu, sprinklere, uşi rezistente la foc, trape)
3. Mijloace de protecţie a salariaţilor (de exemplu, aparate de respiraţie)
4. Personalul care asigură prima intervenţie:
– stingătoare ……………………………………………………..
– hidranţi interiori ……………………………………………….
– tablou electric …………………………………………………
– declanşare/oprire instalaţiile ……………………………..
5. Personalul care asigură evacuarea persoanelor/bunurilor …………………………………………….. |
Întocmit
…………………
(numele şi prenumele)
………………..
Semnătura
ANEXA Nr. 2: PLANUL DE EVACUARE a persoanelor/bunurilor
| 1. Date de identificare:
Denumirea operatorului economic/instituţiei
Sediul, număr de telefon, fax, e-mail
Profilul de activitate |
| 2. – Planul general al operatorului economic/instituţiei (la scară), pe care se marchează:
Amplasarea clădirilor şi a depozitelor în incintă, precizându-se:
– numărul de niveluri (subterane şi supraterane);
– numărul maxim de persoane care poate fi la un moment dat în clădire;
– tipul de bunuri şi cantitatea ce pot fi la un moment dat în clădire/depozit;
– lista cu substanţe periculoase/caracteristici conform fişei de pericol pentru fiecare categorie de substanţă
Căile de acces, evacuare şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia
Locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu
Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu |
| 3. – Concepţia de organizare a evacuării persoanelor/bunurilor
Mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de executarea şi dirijarea evacuării în caz de incendiu
Nominalizarea persoanelor care au atribuţii în ceea ce priveşte evacuarea persoanelor/bunurilor pentru fiecare nivel în parte
Nominalizarea persoanelor care se ocupă de întocmirea listelor celor prezenţi la locul de adunare amenajat şi marcat corespunzător
Ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, în funcţie de valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu
În cazul substanţelor periculoase se vor face precizări cu privire la măsuri ce trebuie adoptate la evacuarea acestora |
| 4. – Organizarea evacuării persoanelor/bunurilor pe niveluri
Se întocmeşte, pentru fiecare nivel la care se află persoane sau bunuri necesar a fi evacuate, schiţa nivelului, pe care se specifică numărul nivelului şi numărul maxim al persoanelor ce pot fi la un moment dat pe nivel şi se marchează prin simbolurile corespunzătoare căile de evacuare, încăperile/locurile în care se află persoane/substanţe periculoase sau bunuri de evacuat
Se nominalizează persoana/persoanele care are/au atribuţii pentru evacuarea persoanelor/bunurilor
Se stabilesc traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se ca evacuarea persoanelor să se facă pe alte căi decât cele destinate evacuării materialelor şi astfel stabilite încât să nu îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere;
Măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a materialelor care prezintă pericol deosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune) ori a materialelor cu deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub efectele temperaturii (aparate de precizie etc.);
Numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.
Instrucţiuni de urmat în caz de incendiu
Locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv
Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu |
ANEXA Nr. 3: PLANUL DE INTERVENŢIE – structura-cadru
| 1. Datele de identificare:
– denumirea operatorului economic sau a instituţiei;
– adresă, număr de telefon, fax, e-mail;
– profilul de activitate. |
| 2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează:
– amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în incintă;
– căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia;
– reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă;
– rezervele de agenţi de stingere şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie;
– reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent termic, gaze şi alte fluide combustibile;
– reţelele de canalizare;
– vecinătăţile. |
| 3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu:
– concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de securitate la incendiu sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
– particularităţi tactice de intervenţie pentru:
* evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau bunuri), acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate;
* localizarea şi lichidarea incendiilor;
* protecţia personalului de intervenţie;
* protecţia vecinătăţilor;
* înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu. |
| 4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu:
– serviciul privat pentru situaţii de urgenţă (dotare, încadrare);
– servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă cu care se cooperează (categoria, localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);
– subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);
– alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (de exemplu, ambulanţa); |
| 5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii:
– reţele de alimentare cu apă:
* debite;
* presiuni;
* amplasarea hidranţilor exteriori şi stabilirea distanţelor faţă de incinta unităţii;
– alte surse artificiale sau naturale de apă:
* felul şi capacitatea acestora;
* platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate. |
| 6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare (la scară), pe care se marchează ori se înscriu date privind:
– destinaţia spaţiilor (încăperilor);
– suprafaţa construită şi aria desfăşurată;
– regimul de înălţime (numărul de niveluri);
– numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe total;
– căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie;
– natura materialelor şi a elementelor de construcţii;
– nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu asigurate;
– instalaţiile utilitare aferente;
– instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care este echipată;
– dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu. |
NOTĂ:
În cazul operatorilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic de incendiu şi care nu se încadrează în categoriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi fără depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct. 6 din structura-cadru. În aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al platformelor de depozitare, marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel separat, se înscriu suplimentar: destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, rezistenţa la foc şi, după caz, categoriile pericolului de incendiu.
Un exemplar al planului de intervenţie avizat se pune la dispoziţie inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti pentru efectuarea recunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi în situaţiile de urgenţă.
ANEXA Nr. 4: PERMIS DE LUCRU CU FOC
Unitatea emitentă
| |
PERMIS DE LUCRU CU FOC
Nr. ……………. din ………………
|
| Se eliberează prezentul permis de lucru cu foc doamnei/domnului ……………………………………., ajutat de doamna/ domnul …………………………………., care urmează să execute …………………………………, folosind …………………………………la (în) ………………………………………………… . Lucrările încep la data de ……………………………… ora …….., şi se încheie la data de ……………… ora ……… |
| Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor cu foc se vor lua următoarele măsuri:
1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din zona de executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază de…….metri, astfel: |
| |
| |
| 2. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau instalaţiilor, prin: |
| |
| |
| 3. Ventilarea spatiilor în care se execută lucrările se realizează astfel: |
| |
| |
| 4. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea surselor de aprindere şi a condiţiilor care favorizează producerea incendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă. |
| 5. Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut în baza buletinului de analiză nr. ……………. din …………………….., eliberat de ………………………………………………..(acolo unde este cazul) |
| 6. Respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor, specifice tehnologiei de lucru: |
| |
| |
| |
| 7. În zona de lucru se asigură următoarele mijloace de stingere a incendiilor: |
| |
| |
| |
| 8. Lucrările cu foc deschis nu se execută dacă sunt condiţii de vânt |
| 9. Pe timpul lucrărilor se asigură supravegherea acestora de către doamna/domnul …………………………………….. |
| 10. Şeful serviciului public voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă este anunţat despre începerea, întreruperea şi încheierea lucrării. |
| 11. Controlul măsurilor de apărare împotriva incendiilor se asigură de către doamna/domnul ………………………………… |
| 12. Supravegherea lucrărilor cu foc se asigură de către doamna/domnul ………………………………… |
| 13. Incendiul sau orice alt eveniment se anunţă la ……………………………………………. prin …………………………………. |
| 14. Alte măsuri specifice de apărare împotriva incendiului |
| |
| |
| 15. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor de apărare împotriva incendiului. |
|
Responsabili
|
Numele şi prenumele
|
Semnătura
|
| Emitentul |
|
|
| Şeful sectorului în care se execută lucrările |
|
|
| Executanţii lucrărilor cu foc |
|
|
| Serviciul public voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă |
|
|
ANEXA Nr. 5: MIJLOACE TEHNICE de apărare împotriva incendiilor
– Categorii principale –
1.Pentru echiparea construcţiilor, a instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate:
a)instalaţii de protecţie împotriva incendiilor;
b)stingătoare şi alte aparate de stins incendii;
c)utilaje, unelte şi alte mijloace de intervenţie.
2.Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă:
a)autospeciale pentru stingerea incendiilor;
b)autospeciale auxiliare de intervenţie;
c)nave pentru stingerea incendiilor;
d)trenuri pentru stingerea incendiilor;
e)aeronave de intervenţie la incendii;
f)motopompe şi alte utilaje;
g)ambulanţe şi autosanitare.
3.Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile sau pentru protecţia celor din apropierea focarului:
a)produse de stingere;
b)agenţi neutralizatori, speciali.
4.Pentru protecţia personalului de intervenţie:
a)echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi la umiditate;
b)mijloace de protecţie a căilor respiratorii;
c)accesorii de siguranţă;
d)accesorii de protecţie la electrocutare;
e)mijloace de iluminat;
f)aparatură de comunicaţii;
g)echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie specială împotriva efectelor agenţilor chimici, radioactivi sau biologici;
h)aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei unor substanţe nocive.
ANEXA Nr. 6: NUMĂR ORIENTATIV de stingătoare portative pentru unele categorii de construcţii
|
Categorii de construcţii
|
Număr minim de stingătoare*)/ suprafaţă desfăşurată
|
| 1. Clădiri administrative: – sedii ale administraţiei publice centrale şi locale:
– sedii de fundaţii, organizaţii neguvernamentale, asociaţii, agenţii şi altele asemenea;
– sedii de birouri. |
1 buc/300 mp
|
| 2. Clădiri comerciale:
– comerţ alimentar şi nealimentar;
– magazine generale;
– alimentaţie publică (restaurante, braserii şi altele asemenea);
– spatii şi încăperi destinate serviciilor. |
1 buc/200 mp
|
| 3. Clădiri de locuit (cu caracter de recomandare):
– blocuri;
– locuinţe unifamiliale. |
1 buc/ nivel/ apartament
|
| 4. Clădiri civile cu funcţiuni mixte (comerţ, birouri, reuniuni) |
1 buc/300 mp
|
| 5. Alte amenajări:
– circuri mobile;
– scene şi tribune amenajate provizoriu în aer liber (pentru spectacole, mitinguri, competiţii sportive etc.);
– studiouri de radio, televiziune, îndeosebi cu public. |
1 buc/150 mp
|
NOTĂ:
Tipul şi numărul de stingătoare se stabilesc de proiectant şi, pentru construcţiile existente, prin scenariile de incendiu sau de persoana cu atribuţii specifice, în funcţie de nivelul de risc de incendiu, tipul şi cantitatea de material sau substanţă combustibilă/volumul de lichid combustibil din spaţiul ce trebuie protejat.
_______
*) Performanţa de stingere echivalentă cu focarele 21 A şi 113 B, conform standardului european de referinţă.
ANEXA Nr. 7: REGISTRU DE CONTROL pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor
|
Nr. crt. (fisă)……………………
|
| Denumirea instalaţiei |
| Producător/importator/furnizor |
| Caracteristici principale (loc amplasare, zone protejate, componente etc.) |
| Certificat CE/Certificat de conformitate al produsului/Agrement |
| Documentaţie tehnică aferentă certificatului |
| Persoana fizică/juridică ce a executat proiectarea
Certificat atestare |
| Persoana fizică/juridică ce a executat montarea
Certificat atestare |
| Persoana fizică/juridică ce execută verificarea, întreţinerea, repararea
Certificat atestare
Contract nr. ……………..
Perioada contractului |
| Solicitare service deranjamente
Telefon, e-mail, fax |
| Personal responsabil
Data |
Date evenimente
|
Nr. crt.
|
Data
|
Locul
|
Evenimentul
|
Cauza
|
Acţiune corectivă
|
Numele în clar
– Semnătura –
|
| |
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
NOTĂ:
1.În registrul de control pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alertare, alarmare, limitare şi stingere a incendiilor se consemnează toate datele relevante privind:
a)executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii;
b)executarea de modificări;
c)acţionările în situaţii de incendiu;
d)evenimente produse: alarme de incendiu, alarme false de incendiu, defecte, întreruperi, declanşări intempestive, teste, dezactivări temporare – cu menţionarea cauzelor care le-au determinat şi a acţiunilor corective efectuate.
2.Datele consemnate trebuie să indice clar şi precis data (anul, luna, ziua, ora, după caz, minutele şi secundele) şi locul de producere a evenimentului.
3.Toate evenimentele trebuie înregistrate corespunzător.
4.Registrul se completează pentru fiecare instalaţie din dotare.
5.Se numeşte un responsabil pentru completarea registrului; numele responsabilului este trecut în registru.
6.Se notează componentele înlocuite şi cauzele înlocuirii.
ANEXA Nr. 8: EVIDENŢA exerciţiilor de intervenţie efectuate la ………………….
|
Nr. crt.
|
Data şi ora executării exerciţiului
|
Tipul exerciţiului
|
Locul/Sectorul de activitate
|
Cine a organizat exerciţiul
Numele, semnătura şi funcţia
|
Observaţii
|
| |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 216 din data de 29 martie 2007
Forma sintetică la data 18-ian-2012. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer.
