• plusvaloare adaugata de auditori si experti profesionisti;
• informatii referitoare la evolutiile documentelor de referinta, reglementarilor si al cerintelor sistemelor de management al energiei, precum si al certificarii prin posibilitatea accesarii website-ului GCSM, prin invitatii la cursurile de instruire, simpozioanele si conferintele organizate de GCSM;
• informatii referitoare la programele guvernamentale de finantare in vederea certificarii ISO 50001;
• dreptul de a utiliza marca de conformitate GCSM in scopuri promotionale;
• includerea in baza de date a organizatiilor certificate de GCSM, disponibila in mod public pe website-ul GCSM.

Standard de referinta SR EN ISO 50001:2011 Standardul contine cerinte generice pentru sistemele de management al energiei si sunt destinate aplicarii de catre toate organizatiile care doresc sa-si formuleze si sa-si implementeze politica energetica, obiectivele si planurile energetice tinand seama de cerintele legale si de informatiile referitoare la utilizarea semnificativa a energiei. Standardul stabileste cerinte corespunzatoare pentru utilizarea si consumul de energie si include practici de masurare, de documentare si inregistrare, de proiectare si de achizitionare pentru echipamente, sisteme, procese si personalul care sa contribuie la performanta energetica. Avantajele certificarii ISO 50001

• imbunatatirea performantei energetice;
• reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera;
• economisirea tipurilor de resurse epuizabile prin inlocuirea cu surse regenerabile;
• mentinerea unor relatii bune cu comunitatea locala si cu autoritatile;
• facilitati in obtinerea autorizatiilor si a finantarilor;
• reducerea incidentelor care implica raspundere juridica;
• crearea unei atitudini corespunzatoare fata de mediu in randul angajatilor si furnizorilor.

Why us

The certification of information safety systems with GCSM benefits from:

• real value added by auditors and professional experts;

• information related to the evolution of reference documents, regulations and requirements of information safety systems, and also of certification by the possibility of accessing the website of GCSM, by invitations to training courses, symposia and conferences organized by GCSM;

• information on government programs for financing ISO 50001 Certification;

• right to use GCSM’s conformity mark for promotional purposes;

• inclusion in the data base of the organizations certified by GCSM, publicly available on GCSM’s website.

Reference Standard

SR ISO/CEI 27001:2006

The standard contains general requirements for energy management systems and are for applicable by all organizations seeking to formulate and to implement energy policy, energy plans and objectives taking into account the legal requirements and information on meaningful use of energy. The Standard establishes requirements for the proper use and energy consumption and includes practices, measuring, documenting and recording, design and procurement for equipment, systems, processes and personnel that contribute to energy performance. Certification Benefits

• improved energy performance;

• reduces emissions of greenhouse gases;

• saves types of finite resources by replacing them with renewable sources;

• maintains good relationships with the local community and authorities;

• facilitates authorizations and financing;

• reduces incidents involving legal liability;

• creates an appropriate attitude towards the environment among employees and suppliers.

• inteleg importanta impartialitatii si respect principiul impartialitatii, de aceea independenta si impartialitatea procesului de certificare este asigurata de Consiliul de Impartialitate format din reprezentanti ai partilor interesate, fara sa predomine un anumit interes, iar deciziile de acordare, respingere, extindere, suspendare sau retragere a certificatelor de conformitate emise le iau Consiliile de Certificare, formate din auditori neimplicaţi în procesul de certificare, în urma evaluării documentelor puse la dispozitie de echipele de audit;
• gestionez conflictul de interese si asigur obiectivitatea activitatilor de certificare a sistemelor de management prin neimplicarea GCSM in activitati de consultanta, furnizarea de audituri interne clientilor certificati, certificarea unui alt organism de certificare, certificarea propriilor filiale sau activitati, neimplicarea membrilor permanenti ai Consiliului de Impartialitate si  ai Consiliilor de Certificare  in activitatea de audit; neutilizarea în procesul de audit a unor persoane care au fost implicate in ultimii doi ani in activitatea de conducere a organizatiei certificate, in procesul de audit intern sau in procesul de implementare a sistemului de management; GCSM cere fiecărui angajat intern sau extern sa declare orice situatie care poate prezenta un conflict de interese pentru ei sau pentru GCSM; nu face afirmatii care sa sugereze ca certificarea ar fi fost mai simpla, mai usoara sau mai putin costisitoare daca s-ar fi folosit o anume consultanta specificata sau servicii de instruire specificate;
• asigur tratarea contestatiilor inaintate de solicitantii / titularii certificarii fata de deciziile GCSM prin Comisia de Apel a GCSM
• nu supun angajatii permanenti ai GCSM si personalul colaborator implicati in procesul de audit, membrii Consiliilor de Certificare si ai Consiliului de Impartialitate la niciun fel de presiune financiara sau comerciala, contractuala sau de altă natura.

Floarea Amzucu

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 1 pct. I.9 din Legea nr. 138/2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta ordonanta stabileste unele masuri pentru aplicarea unitara a legislatiei Uniunii Europene care armonizeaza conditiile de comercializare a produselor, in legatura cu evaluarea conformitatii produselor si supravegherea pietei.
Art. 2
(1)In intelesul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a)autoritate competenta – organ al administratiei publice centrale, responsabil pentru asigurarea masurilor necesare aplicarii legislatiei Uniunii Europene de armonizare din domeniul sau de competenta;
b)cod de buna practica – documentul care recomanda practici sau proceduri pentru proiectarea, fabricarea, instalarea, intretinerea sau utilizarea echipamentelor, structurilor sau produselor;
c)infrastructura calitatii – infrastructura ce priveste domeniile metrologiei, standardizarii si testarii, managementului calitatii si evaluarii conformitatii, inclusiv certificarea si acreditarea;
d)legislatia Uniunii Europene de armonizare – orice legislatie a Uniunii Europene care armonizeaza conditiile de comercializare a produselor;
e)notificare – procedura prin care o autoritate competenta informeaza Comisia Europeana si celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la organismul de evaluare a conformitatii aflat sub jurisdictia romana, desemnat pentru a indeplini, ca parte terta, sarcini specifice in legatura cu evaluarea conformitatii, in aplicarea prevederilor legislatiei Uniunii Europene de armonizare.
(2)Termenii “acreditare” si “standard armonizat”, precum si expresiile “autoritate de supraveghere a pietei”, “evaluare a conformitatii”, “organism national de acreditare”, “organism de evaluare a conformitatii” si “supraveghere a pietei” au semnificatiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerintelor de acreditare si de supraveghere a pietei in ceea ce priveste comercializarea produselor si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 218/30 din 13 august 2008.
(3)Termenii “standard” si “specificatie tehnica” se definesc conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare nationala, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 355/2002, cu completarile ulterioare, si, respectiv, ale Hotararii Guvernului nr. 1.016/2004 privind masurile pentru organizarea si realizarea schimbului de informatii in domeniul standardelor si reglementarilor tehnice, precum si al regulilor referitoare la serviciile societatii informationale intre Romania si statele membre ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeana, cu modificarile ulterioare.
CAPITOLUL II: Evaluarea conformitatii
Art. 3
(1)In situatia in care in legislatia Uniunii Europene de armonizare se face referire la standarde armonizate sau la alte specificatii tehnice, ghiduri sau coduri de buna practica, de referinta la nivel european, acestea se adopta ca documente de referinta romane.
(2)Autoritatile competente asigura, in limitele fondurilor alocate anual de la bugetul de stat, finantarea adoptarii, in limba romana, a standardelor armonizate si a celorlalte documente de referinta prevazute la alin. (1).
(3)In situatia in care in aplicarea legislatiei Uniunii Europene de armonizare datele de identificare ale documentelor de referinta europene se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, lista documentelor de referinta romane prin care se adopta aceste documente se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii competente; ordinul se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se actualizeaza ori de cate ori este necesar.
Art. 4
(1)In situatia in care legislatia Uniunii Europene de armonizare impune ca evaluarea conformitatii produselor sa se realizeze de catre organisme de evaluare a conformitatii notificate, autoritatile competente dobandesc calitatea de autoritati de notificare si sunt responsabile de instituirea si indeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea si notificarea organismelor de evaluare a conformitatii, precum si de monitorizarea organismelor notificate.
(2)Autoritatile competente nominalizeaza in cuprinsul actelor normative de punere in aplicare a legislatiei Uniunii Europene de armonizare entitatile prin care asigura evaluarea si monitorizarea prevazute la alin. (1).
(3)In aplicarea cerintei prevazute la alin. (2), autoritatile competente pot stabili ca evaluarea si monitorizarea prevazute la alin. (1) sa se efectueze de catre:
a)autoritatea competenta insasi;
b)un organism national de acreditare, in sensul si in conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 765/2008; sau
c)un organism care nu reprezinta o entitate guvernamentala, persoana juridica romana, ce face dovada respectarii urmatoarelor cerinte:
(i)este instituit astfel incat sa nu existe conflicte de interes cu organismele de evaluare a conformitatii;
(ii)este organizat si functioneaza in asa fel incat sa garanteze obiectivitatea si impartialitatea activitatilor sale;
(iii)decizia cu privire la rezultatul evaluarii organismului de evaluare a conformitatii este luata de o persoana competenta/de persoane competente, alta/altele decat cele care au efectuat evaluarea;
(iv)nu realizeaza activitati pe care le presteaza organismele de evaluare a conformitatii si nici servicii de consultanta in conditii comerciale sau concurentiale;
(v)garanteaza confidentialitatea informatiilor obtinute;
(vi)dispune de personal competent suficient in vederea indeplinirii corespunzatoare a sarcinilor sale;
(vii)are incheiate acorduri/intelegeri prin care asigura acoperirea responsabilitatilor ce decurg din activitatile sale.
(4)Autoritatea competenta isi asuma intreaga raspundere pentru sarcinile indeplinite de organismul prevazut la alin. (3) lit. c).
(5)In aplicarea prevederilor alin. (1), autoritatile competente stabilesc, dupa caz, urmatoarele proceduri, ce se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii competente:
a)procedura privind evaluarea organismelor de evaluare a conformitatii si monitorizarea organismelor notificate, pentru entitatile prevazute la alin. (3) lit. a) si c);
b)procedura privind desemnarea organismelor de evaluare a conformitatii ce se notifica si notificarea la Comisia Europeana si celorlalte state membre ale Uniunii Europene a organismelor desemnate.
(la data 22-mar-2011 Art. 4, alin. (5), litera B. din capitolul II a fost referinte de aplicare Procedura din 2011 )
(6)Procedura prevazuta la alin. (5) lit. b) se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(la data 18-feb-2011 Art. 4, alin. (6) din capitolul II a fost in legatura cu Procedura din 2011 )
Art. 5
(1)Autoritatile competente desemneaza, prin ordin al conducatorului lor, organismele de evaluare a conformitatii ce se notifica. Aceste ordine se actualizeaza ori de cate ori este necesar.
(2)Autoritatile competente desemneaza in scopul notificarii numai organisme de evaluare a conformitatii care respecta cerintele/criteriile aplicabile organismelor notificate stabilite in legislatia Uniunii Europene de armonizare si, atunci cand este cazul, in actele normative de punere in aplicare a acestei legislatii.
(3)Ordinele de desemnare a organismelor de evaluare a conformitatii ce se notifica, prevazute la alin. (2), se emit distinct in aplicarea fiecarui act al Uniunii Europene de armonizare ce prevede notificarea organismelor care evalueaza conformitatea in temeiul actelor normative de punere in aplicare a acestei legislatii. Aceste ordine trebuie sa contina, lipsit de orice echivoc, in principal:
a)datele de referinta ale legislatiei Uniunii Europene de armonizare si, dupa caz, ale actului normativ de punere in aplicare a acestei legislatii, in baza careia organismele de evaluare a conformitatii ce fac obiectul desemnarii urmeaza sa efectueze activitati de evaluare a conformitatii, ca organisme notificate;
b)informatii privind denumirea completa, adresa sediului social si datele de contact pentru fiecare organism ce se desemneaza pentru a fi notificat;
c)sarcinile specifice in legatura cu evaluarea conformitatii pe care fiecare organism desemnat are dreptul sa le efectueze in aplicarea legislatiei Uniunii Europene de armonizare, inclusiv produsele ori grupele de produse, a caror evaluare poate fi realizata de catre acestea, in calitate de organism notificat.
Art. 6
(1)Autoritatile competente notifica organismele desemnate prevazute la art. 5 alin. (2), folosind instrumentul de notificare electronica dezvoltat si gestionat de catre Comisia Europeana.
(2)Autoritatile competente, la solicitarea Comisiei Europene, trebuie sa prezinte acesteia toate informatiile referitoare la procesul ce a stat la baza deciziei de notificare sau la mentinerea competentei organismului de evaluare a conformitatii in cauza.
(3)In situatia in care autoritatile competente stabilesc sa nu se foloseasca de acreditare pentru evaluarea si monitorizarea organismelor de evaluare a conformitatii notificate, acestea trebuie sa furnizeze Comisiei Europene si celorlalte state membre toate dovezile documentare necesare pentru verificarea competentei organismelor in cauza, potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.
Art. 7
(1)In situatia in care un organism de evaluare a conformitatii notificat nu mai respecta cumulativ cerintele care au stat la baza deciziei privind notificarea lui ori in cazul in care acesta nu isi indeplineste obligatiile ce decurg din calitatea de organism notificat, autoritatea competenta restrictioneaza, suspenda sau retrage desemnarea acestuia, in functie de gravitatea faptelor savarsite. Autoritatea competenta informeaza imediat Comisia Europeana si statele membre cu privire la respectiva masura intreprinsa.
(2)In caz de restrictionare, suspendare sau retragere a desemnarii unui organism notificat sau in situatia in care organismul notificat isi inceteaza activitatea, autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca dosarele organismului respectiv sunt fie procesate de un alt organism notificat, fie sunt puse la dispozitia sa si a autoritatilor de supraveghere a pietei responsabile, la cerere.
(3)Restrictionarea, suspendarea sau retragerea desemnarii unui organism notificat nu afecteaza valabilitatea rapoartelor de incercari, a certificatelor sau a altor documente care atesta conformitatea, emise de catre organismul in cauza anterior acestei decizii. Rapoartele de incercari, certificatele sau alte documente isi pierd valabilitatea si se retrag numai daca se dovedeste ca aceasta masura trebuie intreprinsa.
Art. 8
In situatia in care legislatia Uniunii Europene de armonizare impune ca evaluarea conformitatii produselor sa se realizeze de catre autoritati publice, autoritatile competente sunt responsabile pentru instituirea si indeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea si monitorizarea organismelor de evaluare a conformitatii utilizate pentru realizarea evaluarilor tehnice din cadrul activitatii de evaluare a produselor. Procedurile pentru evaluarea si monitorizarea organismelor de evaluare a conformitatii se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii competente si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
CAPITOLUL III: Supravegherea pietei
Art. 9
(1)Activitatea de supraveghere a pietei este in responsabilitatea autoritatilor competente.
(2)Autoritatile competente trebuie sa asigure un sistem eficient si efectiv de supraveghere a pietei pentru produsele reglementate in temeiul legislatiei Uniunii Europene de armonizare.
(3)Autoritatile competente nominalizeaza autoritatile de supraveghere a pietei in actele normative de punere in aplicare a legislatiei Uniunii Europene de armonizare.
Art. 10
(1)Autoritatile de supraveghere a pietei prevazute la art. 9 alin. (3) trebuie sa detina resursele si autoritatea necesare pentru exercitarea activitatilor de supraveghere a pietei, sa asigure competenta si integritatea profesionala a personalului lor si sa actioneze independent si nediscriminatoriu.
(2)Resursele necesare pentru exercitarea activitatii de supraveghere a pietei se asigura, in limitele fondurilor alocate anual de la bugetul de stat, de catre autoritatile competente prevazute la art. 9 alin. (3), in calitate de ordonatori principali de credite.
Art. 11
(1)Incalcarea prevederilor legislatiei Uniunii Europene de armonizare atrage raspunderea materiala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz, a celor vinovati.
(2)Autoritatile competente prevad, in actul normativ de punere in aplicare a legislatiei Uniunii Europene de armonizare, faptele care trebuie considerate contraventii si sanctiunile aferente aplicabile, cu respectarea principiului proportionalitatii.
(3)Autoritatile de supraveghere a pietei constata contraventiile si aplica sanctiunile stabilite in actele normative prevazute la alin. (2).
(4)Contraventiilor prevazute la alin. (2) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
CAPITOLUL IV: Dispozitii finale
Art. 12
Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri coordoneaza domeniul infrastructurii calitatii si evaluarii conformitatii, precum si activitatile de supraveghere a pietei, potrivit cerintelor aplicabile stabilite in Regulamentul (CE) nr. 765/2008. In acest scop, in cadrul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri trebuie sa functioneze o structura corespunzatoare.
Art. 13
(la data 17-feb-2011 Art. 13 din capitolul IV a fost in legatura cu Hotarirea 55/2011 )
In termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, Guvernul va aproba prin hotarare unele masuri privind supravegherea pietei produselor reglementate de legislatia Uniunii Europene care armonizeaza conditiile de comercializare a acestora.
Art. 14
Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se abroga:
a)Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 4 iunie 2008, cu completarile ulterioare;
b)Hotararea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea laboratoarelor de incercari, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeaza evaluarea conformitatii produselor din domeniile reglementate prevazute in Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006;
c)Hotararea Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modulele utilizate in diferite faze ale procedurilor de evaluare a conformitatii produselor din domeniile reglementate, prevazute in Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata, si a regulilor de aplicare si utilizare a marcajului european de conformitate CE, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006;
d)Hotararea Guvernului nr. 891/2004 privind stabilirea unor masuri de supraveghere a pietei din domeniile reglementate, prevazute in Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006.
-****-

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneaza:
Ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri,
Adriean Videanu
Seful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Manoiu
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 606 din data de 26 august 2010

CAPITOLUL 1: Dispoziţii generale

Art. 1

Prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.

CAPITOLUL 2: Domeniul de aplicare

Art. 2

 (1)Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi următoarele:

a)efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau excluşi din domeniul de aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;

b)solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;

c)solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;

d)deşeurile radioactive;

e)explozibilii declasaţi;

f)materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte resturi vegetale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în agricultură ori silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.

 (2)Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, în măsura în care sunt reglementate prin alte acte normative, următoarele:

a)apele uzate;

b)subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;

c)carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002;

d)deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive.

(3)Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte normative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi secetei ori asanării terenurilor nu se supun prevederilor prezentei legi, în cazul în care se face dovada că respectivele sedimente sunt nepericuloase.

(4)Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care vin în completarea dispoziţiilor prezentei legi.

CAPITOLUL 3: Definiţii

Art. 3

Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege este prevăzută în anexa nr. 1.

CAPITOLUL 4: Ierarhia deşeurilor

Art. 4

 (1)Ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum urmează:

a)prevenirea;

b)pregătirea pentru reutilizare;

c)reciclarea;

d)alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;

e)eliminarea.

(2)Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.

(3)În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.

(4)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asigură un proces transparent de elaborare a actelor normative şi a politicii în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu completările ulterioare.

(5)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 20.

CAPITOLUL 5: Subproduse

Art. 5

Este considerat subprodus, şi nu deşeu potrivit definiţiei de la pct. 9 din anexa nr. 1, o substanţă sau un obiect care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

a)utilizarea ulterioară a substanţei sau a obiectului este certă;

b)substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica industrială obişnuită;

c)substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie;

d)utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la produs, la protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.

CAPITOLUL 6: Încetarea statutului de deşeu

Art. 6

(1)În cazul în care anumite categorii de deşeuri au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeană, acestea încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul prezentei legi.

(2)Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri, potrivit prevederilor alin. (1), încetează să mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Hotărârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de alte acte normative.

 (3)În lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar menţionate la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate decide, prin ordin al ministrului, pentru fiecare caz, dacă un anumit deşeu a încetat să fie considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic şi asupra mediului, realizate de aceasta sau de orice altă autoritate/instituţie de la nivel naţional ori european, cu respectarea următoarelor condiţii:

a)substanţa sau obiectul este utilizat în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;

b)există o piaţă sau cerere pentru substanţa ori obiectul în cauză;

c)substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor;

d)utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau sănătăţii populaţiei.

(4)Ordinele prevăzute la alin. (3) sunt notificate statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL 7: Lista deşeurilor

Art. 7

(1)Lista deşeurilor aprobată de către Comisia Europeană se preia în legislaţia naţională prin hotărâre a Guvernului.

(2)Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.

(3)Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare.

(4)O substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 9 din anexa nr. 1.

Art. 8

(1)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1).

(2)În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase – codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.

(3)Laboratorul de referinţă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.

(4)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.

(5)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri autorităţi publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în codurile prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor.

Art. 9

(1)Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri prevăzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consideră că un deşeu este periculos chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4.

(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) şi le consemnează în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate informaţiile relevante.

Art. 10

(1)În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului deţine dovezi care arată că un deşeu care figurează pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 poate considera acest deşeu ca fiind nepericulos.

(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevăzute la alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii listei deşeurilor.

Art. 11

Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase până la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.

CAPITOLUL 8: Răspunderea extinsă a producătorului

Art. 12

(1)În vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului.

(2)Măsurile prevăzute la alin. (1) includ, fără a se limita la acestea, următoarele:

a)încurajarea adoptării, încă din faza de proiectare a produselor, a unor soluţii care să reducă impactul asupra mediului şi generarea de deşeuri în procesul de fabricaţie şi pe perioada de utilizare a produselor şi care să asigure respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3), atunci când acestea devin deşeuri;

b)încurajarea producţiei şi comercializării de produse cu utilizări multiple, durabile din punct de vedere tehnic şi care, după ce devin deşeuri, pot fi valorificate în mod corespunzător şi a căror eliminare este compatibilă cu principiile de protecţie a mediului;

c)acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionării ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra mediului sau sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea răspunderii financiare;

d)punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor.

(3)În vederea aplicării răspunderii extinse a producătorului se iau în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică, efectele globale asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.

(4)Răspunderea extinsă a producătorilor se aplică fără a aduce atingere responsabilităţilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 şi legislaţiei specifice privind fluxurile de deşeuri şi a celei privind produsele.

CAPITOLUL 9: Valorificarea deşeurilor

Art. 13

Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.

Art. 14

(1)Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

(2)Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a nu amesteca aceste deşeuri.

Art. 1

 (1)Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:

a)să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului;

b)să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei;

c)să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor, în momentul achiziţiei.

(2)Operatorii economici care desfăşoară operaţiuni de valorificare a deşeurilor, prevăzute în anexa nr. 3, se înscriu la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

(3)Procedura de înscriere pentru operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) se stabileşte prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, cu avizul ministrului mediului şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

CAPITOLUL 10: Reutilizarea şi reciclarea

Art. 16

 (1)Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului adoptă sau, după caz, propun măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare în special prin:

a)stimularea realizării unor reţele pentru repararea şi reutilizarea produselor;

b)utilizarea instrumentelor economice;

c)introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice;

d)stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.

(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează reciclarea de înaltă calitate prin aplicarea colectării separate a deşeurilor, în măsura în care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformează cu standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se supun aprobării Guvernului.

Art. 17

(1)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

 (2)Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri:

a)să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;

b)să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.

Art. 18

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consemnează stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la art. 17 alin. (2) în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3).

(2)În cazul neîndeplinirii obiectivelor, în raport se includ motivele eşecului respectiv şi măsurile pe care toţi factorii implicaţi intenţionează să le ia în vederea îndeplinirii obiectivelor respective.

CAPITOLUL 11: Eliminarea

Art. 19

(1)Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplineşte cerinţele art. 20.

 (2)Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:

a)să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate;

b)să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor;

c)să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competente;

d)să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de autorităţile competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.

(3)Abandonarea deşeurilor este interzisă.

(4)Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.

CAPITOLUL 12: Protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului

Art. 20

Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:

a)fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;

b)fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;

c)fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.

CAPITOLUL 13: Costurile

Art. 21

(1)În conformitate cu principiul “poluatorul plăteşte”, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.

(2)La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc cazurile în care costurile gestionării deşeurilor urmează să fie suportate în întregime sau parţial de către producătorul produsului din care derivă deşeul respectiv şi eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste costuri.

(3)În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul/deţinătorul de deşeuri este necunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către autoritatea administraţiei publice locale.

(4)După identificarea producătorului/deţinătorului de deşeuri, acesta este obligat să suporte atât cheltuielile prevăzute la alin. (3), efectuate de autoritatea administraţiei publice locale, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru identificare.

CAPITOLUL 14: Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor

Art. 22

(1)Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.

(2)Operatorii economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru efectuarea operaţiunilor de colectare şi transport au obligaţia să transporte deşeurile numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare.

(3)Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane.

(4)Persoanele desemnate, prevăzute la alin. (3), trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.

Art. 23

(1)Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.

(2)La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc condiţiile cu privire la responsabilitatea gestionării deşeurilor şi cazurile în care producătorului iniţial de deşeuri îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau cazurile în care responsabilitatea producătorului şi a deţinătorului de deşeuri se poate împărţi ori delega între factorii implicaţi în lanţul procesului de tratare.

(3)La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri, în conformitate cu prevederile art. 12, se stabileşte dacă organizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor revine parţial sau în totalitate producătorului produsului din care derivă deşeul respectiv şi măsura în care distribuitorul produsului respectiv participă la această responsabilitate.

(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în măsura în care studiile de evaluare efectuate la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului stabilesc oportunitatea împărţirii responsabilităţii privind gestionarea deşeurilor.

(5)În cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri.

(6)La controlul şi supravegherea transporturilor deşeurilor peste frontiera României se iau în considerare perioadele de tranziţie prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi cele prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL 15: Principiile autonomiei şi proximităţii

Art. 24

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului colaborează cu celelalte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor şi cu autorităţile competente din alte state membre pentru crearea unei reţele integrate adecvate de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte colectate din gospodăriile populaţiei, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi astfel de deşeuri provenite de la alţi producători, ţinând seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implică costuri excesive, cu respectarea cerinţelor prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

(2)Reţeaua este concepută astfel încât să permită Uniunii Europene să asigure prin mijloace proprii eliminarea deşeurilor, precum şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1), şi pentru a permite României să acţioneze individual în acest scop, ţinând cont de condiţiile geografice sau de necesitatea de instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.

(3)Reţeaua prevăzută la alin. (1) şi (2) trebuie să permită eliminarea şi valorificarea deşeurilor în cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnici, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie pentru mediu şi pentru sănătatea publică.

(4)Prin derogare de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, România poate limita, în vederea protejării reţelei naţionale, intrările transporturilor de deşeuri destinate incineratoarelor clasificate ca instalaţii de valorificare, în cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului a stabilit că asemenea transporturi ar duce la necesitatea eliminării deşeurilor naţionale sau ar presupune tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu este consecvent cu planul naţional de gestionare a deşeurilor.

(5)În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică prevederile alin. (4), aceasta notifică decizia Comisiei Europene.

(6)Aplicarea principiilor autonomiei şi proximităţii nu semnifică obligaţia de a deţine la nivel naţional toate tipurile de instalaţii pentru valorificarea şi eliminarea deşeurilor.

Art. 25

Agenţiile pentru protecţia mediului şi autorităţile publice locale iau în considerare la elaborarea documentelor strategice locale şi la aprobarea investiţiilor în domeniul gestiunii deşeurilor principiul autonomiei şi proximităţii, fără a aduce atingere planului naţional de gestionare a deşeurilor şi strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor.

CAPITOLUL 16: Controlul deşeurilor periculoase

Art. 26

(1)Producătorii/Deţinătorii de deşeuri periculoase, precum şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să desfăşoare activităţi de colectare, transport, stocare, tratare sau valorificare a deşeurilor periculoase sunt obligaţi să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei potrivit prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49 şi 60.

(2)Controlul privind generarea, colectarea, operaţiunile de transport, stocarea temporară şi tratarea în cazul deşeurilor periculoase se efectuează de către instituţiile abilitate prin lege şi are în vedere, în mod deosebit, originea, destinaţia, precum şi măsurile luate de producătorul de deşeuri pentru ambalarea şi etichetarea unor astfel de deşeuri.

(3)Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL 17: Interzicerea amestecării deşeurilor periculoase

Art. 27

(1)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor au obligaţia să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.

(2)Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.

 (3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului pot autoriza amestecarea dacă:

a)operaţiunea de amestecare este efectuată de un operator economic autorizat, potrivit prevederilor art. 32;

b)sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 20, iar efectele nocive ale gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului nu sunt agravate;

c)operaţiunea de amestecare se realizează în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile;

d)caracterizarea deşeurilor prevăzută la art. 8 alin. (4) permite acest proces.

(4)În situaţiile în care deşeurile periculoase sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale, fără a fi cazul celor prevăzute la alin. (3), separarea trebuie să fie efectuată numai dacă este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic şi dacă este necesară pentru respectarea prevederilor art. 20.

CAPITOLUL 18: Etichetarea deşeurilor periculoase

Art. 28

(1)Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi ale Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.

(2)Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006.

CAPITOLUL 19: Deşeurile periculoase rezultate din gospodării

Art. 29

(1)Prevederile art. 26-28 şi 49 nu se aplică deşeurilor municipale amestecate, provenite din gospodăriile populaţiei.

(2)Prevederile art. 28 şi 49 nu se aplică fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenind din gospodăriile populaţiei până când acestea nu sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau valorificare de către o unitate ori întreprindere care a obţinut o autorizaţie sau a fost înregistrată potrivit prevederilor art. 32 sau 36.

CAPITOLUL 20: Uleiurile uzate

Art. 30

(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la art. 27 şi 28, producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase trebuie să respecte prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi ale art. 20 în gestionarea uleiurilor uzate.

(2)Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(3)Pentru a acorda prioritate regenerării uleiurilor uzate se respectă prevederile art. 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 în cazul transferului de uleiuri uzate dinspre România către instalaţii de incinerare sau coincinerare aflate pe teritoriul altor state membre ori ţări terţe.

CAPITOLUL 21: Biodeşeurile

Art. 31

 (1)Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20, au următoarele responsabilităţi:

a)să colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostării şi fermentării acestora;

b)să trateze biodeşeurile într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;

c)să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din biodeşeuri;

d)să încurajeze compostarea individuală în gospodării.

(2)Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini trebuie să fie colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare.

(3)În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.

CAPITOLUL 22: Autorizări şi înregistrări

Art. 32

(1)Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.

 (2)Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a)tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate;

b)cerinţele tehnice şi de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru fiecare tip de operaţiune autorizată;

c)măsurile de siguranţă şi de prevenire care trebuie luate;

d)metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operaţiune;

e)monitorizarea şi controlul operaţiunilor, după caz;

f)măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară, după caz.

(3)Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 33

(1)În cazul în care autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului consideră că metoda de tratare propusă nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, în special atunci când metoda nu este conformă cu prevederile art. 20, aceasta refuză emiterea autorizaţiei/ autorizaţiei integrate.

(2)Autorizaţiile/Autorizaţiile integrate pentru operaţiuni de incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deşeurilor municipale solide se emit dacă valorificarea energiei se realizează cu eficienţă energetică mai mare sau egală cu cea prevăzută în anexa nr. 3 pentru operaţiunea R1.

CAPITOLUL 23: Derogări de la obligaţia de autorizare

Art. 34

Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului poate acorda, în baza normelor generale stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, unităţilor sau întreprinderilor derogări de la obligaţia prevăzută la art. 32 alin. (1) pentru următoarele operaţiuni:

a)eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locul de producţie;

b)valorificarea deşeurilor.

CAPITOLUL 24: Condiţii pentru derogări

Art. 35

 (1)Pentru acordarea derogărilor potrivit prevederilor art. 34 autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, pentru fiecare tip de activitate, norme generale care să prevadă:

a)tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot face obiectul unei derogări;

b)metoda de tratare care trebuie aplicată.

(2)Aceste norme se stabilesc astfel încât să se asigure că deşeurile sunt tratate potrivit prevederilor art. 20.

(3)În cazul operaţiilor de eliminare prevăzute la art. 34 lit. a), normele trebuie să ia în considerare cele mai bune tehnici disponibile.

(4)Pe lângă normele generale prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte condiţii speciale pentru derogările acordate în cazul deşeurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activităţi, precum şi alte eventuale cerinţe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare şi, unde este cazul, valori-limită pentru conţinutul de substanţe periculoase al deşeurilor şi valori-limită de emisie, fără a excede însă derogările prevăzute la art. 34.

(5)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în legătură cu normele prevăzute la alin. (1)-(3).

CAPITOLUL 25: Înregistrarea

Art. 36

 (1)În cazul în care structurile enumerate nu fac obiectul cerinţelor privind autorizarea, ANPM menţine un registru cu:

a)operatorii economici care colectează şi transportă deşeuri în sistem profesional;

b)comercianţii sau brokerii;

c)operatorii economici care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare potrivit prevederilor art. 34.

(2)Persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să informeze, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului asupra activităţii desfăşurate.

(3)În vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de înregistrare, agenţiile pentru protecţia mediului comunică ANPM informaţii relevante cu privire la persoanele fizice şi juridice prevăzute la alin. (1).

(4)ANPM elaborează procedura de înregistrare în registrul prevăzut la alin. (1), în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care va fi aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(5)Instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională nu se înregistrează în registrul prevăzut la alin. (1).

CAPITOLUL 26: Planurile de gestionare a deşeurilor

Art. 37

(1)Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei legi se elaborează planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean, inclusiv al municipiului Bucureşti.

(2)Planul naţional de gestionare a deşeurilor, denumit în continuare PNGD, se elaborează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României.

(3)Planul prevăzut la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se notifică Comisiei Europene.

Art. 38

(1)În baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în PNGD şi a cadrului general stabilit prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor se elaborează/realizează/revizuiesc planurile regionale de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PRGD, de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ARPM, împreună cu toate consiliile judeţene aparţinând regiunii respective.

(2)PRGD se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 39

(1)În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, de către consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, şi planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în continuare PMGD, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului Bucureşti.

(2)PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM, după caz.

Art. 40

(1)Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor poate fi încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.

(2)Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.

(3)Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării planurilor, potrivit prevederilor legale.

Art. 41

(1)Planurile de gestionare a deşeurilor cuprind o analiză a situaţiei actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.

 (2)Planurile prevăzute la alin. (1), luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a)obiectivele şi priorităţile autorităţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor din domeniul gestionării deşeurilor;

b)tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în teritoriu, deşeurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei viitoare a fluxurilor de deşeuri;

c)schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalaţii de eliminare şi valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deşeurile periculoase sau fluxurile de deşeuri abordate de legislaţia specifică;

d)o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri potrivit prevederilor art. 24 şi, dacă este cazul, investiţiile legate de acestea;

e)informaţii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului şi la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, dacă este cazul;

f)politici generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologii şi metode planificate de gestionare a deşeurilor sau politici privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare;

g)estimarea costurilor pentru investiţiile privind operaţiile de valorificare şi eliminare;

h)etapele care trebuie urmărite de autorităţile responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi;

i)modul de implementare a planurilor de gestionare a deşeurilor;

j)orice alte informaţii relevante necesare pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prezentei legi.

 (3)Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, planurile prevăzute la alin. (1) pot conţine:

a)aspectele organizaţionale legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv o descriere a alocării responsabilităţilor între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;

b)o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;

c)utilizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori;

d)siturile contaminate istoric de eliminare a deşeurilor şi măsuri pentru reabilitarea acestora.

(4)Planurile de gestionare a deşeurilor respectă cerinţele privind gestionarea deşeurilor stabilite prin art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL 27: Programe de prevenire a generării deşeurilor

Art. 42

(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 1 şi 4, adoptă, până la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional.

(2)Programele de prevenire a generării deşeurilor pot să facă parte din planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute la art. 37, din alte programe de politici de mediu sau să fie elaborate ca programe distincte.

(3)În cazul în care programele prevăzute la alin. (1) sunt integrate în planurile de gestionare a deşeurilor sau în alte programe, măsurile de prevenire a generării deşeurilor trebuie identificate clar.

(4)Programele prevăzute la alin. (1) stabilesc obiective de prevenire a generării deşeurilor.

(5)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului descrie măsurile de prevenire existente şi evaluează utilitatea exemplelor de măsuri prevăzute în anexa nr. 5 sau a altor măsuri corespunzătoare.

(6)Scopul obiectivelor şi măsurilor prevăzute la alin. (4) şi (5) este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.

(7)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte valorile de referinţă calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, adoptate pentru a monitoriza şi evalua progresul măsurilor, şi poate stabili şi alte obiective calitative ori cantitative şi indicatori specifici pe lângă cele prevăzute de legislaţia comunitară, pe baza unor studii de evaluare.

Art. 43

(1)Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.

(2)Programul prevăzut la alin. (1) se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională.

CAPITOLUL 28: Evaluarea/Monitorizarea şi revizuirea planurilor şi a programelor

Art. 44

(1)PNGD se monitorizează anual de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin ANPM, se evaluează cel puţin o dată la 6 ani şi se revizuieşte, după caz.

(2)PJGD se monitorizează anual, se evaluează de către APM o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz.

(3)Revizuirea PJGD se realizează de către consiliul judeţean, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de APM.

(4)Revizuirea PRGD se realizează de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ARPM.

(5)Revizuirea PNGD se realizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ANPM.

Art. 45

PRGD se monitorizează anual, se evaluează o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz, de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă.

CAPITOLUL 29: Participarea publicului

Art. 46

 (1)Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului care elaborează şi promovează planurile de gestionare a deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor afişează pe site-ul propriu planurile şi programele, astfel încât părţile interesate, autorităţile relevante, precum şi publicul să aibă:

a)posibilitatea de a participa la elaborarea lor;

b)acces la acestea, odată elaborate.

(2)Participarea părţilor interesate, a autorităţilor relevante şi a publicului la elaborarea planurilor şi programelor promovate se realizează în cadrul procedurii de evaluare de mediu pentru acele planuri şi programe care sunt supuse acestei proceduri, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.

CAPITOLUL 30: Cooperarea

Art. 47

Autorităţile publice cooperează, dacă este cazul, cu alte state membre interesate şi cu Comisia Europeană la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 37 şi 42.

CAPITOLUL 31: Raportări

Art. 48

(1)Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor şi programelor elaborate la nivel local/regional prevăzute la art. 38 şi 39.

(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor şi programelor prevăzute la art. 37 şi 42.

(3)La fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană, prin prezentarea unor rapoarte sectoriale în format electronic, cu privire la implementarea prevederilor prezentei legi.

(4)Aceste rapoarte conţin informaţii cu privire la gestionarea uleiurilor uzate şi la progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de prevenire a generării deşeurilor şi, după caz, informaţii despre măsurile aplicabile, aşa cum este prevăzut la art. 12, privind responsabilitatea producătorului.

(5)Raportul prevăzut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în termen de 9 luni de la încheierea perioadei de 3 ani pentru care se întocmeşte.

CAPITOLUL 32: Păstrarea evidenţei

Art. 49

(1)Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi în anexa nr. 1, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului.

(2)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, pe lângă evidenţa prevăzută la alin. (1), trebuie să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.

(3)Agenţia pentru protecţia mediului păstrează pentru scopuri statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele prevăzute la alin. (1).

(4)Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.

(5)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni.

(6)La cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior sunt furnizate documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.

(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională transmit evidenţa gestiunii deşeurilor anual, centralizat, la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

(8)ANPM centralizează informaţiile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, colectate de agenţiile pentru protecţia mediului.

CAPITOLUL 33: Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor competente ale administraţiei publice centrale şi locale

Art. 50

(1)Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului şi Pădurilor.

(2)Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale, instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei publice locale.

Art. 51

Ministerul Mediului şi Pădurilor are următoarele atribuţii:

a)elaborează Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi PNGD;

b)iniţiază şi propune spre adoptare proiecte de acte normative care privesc gestionarea deşeurilor;

c)avizează reglementările specifice în domeniul gestionării deşeurilor, elaborate de celelalte autorităţi publice;

d)monitorizează impactul activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilor asupra factorilor de mediu;

e)controlează şi reglementează, prin unităţile subordonate, activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;

f)autorizează, prin unităţile sale subordonate, operaţiunile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;

g)prezintă anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deşeurilor;

h)organizează împreună cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale şi cu organizaţiile neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;

i)gestionează asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României pentru domeniul gestiunii deşeurilor, în limita domeniului său de activitate;

j)îndeplineşte funcţia de autoritate de management în sectorul gestiunii deşeurilor pentru proiectele finanţate de asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României.

Art. 52

Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:

a)evaluează, prin structurile competente, posibilul impact asupra sănătăţii populaţiei determinat de funcţionarea obiectivelor generatoare de deşeuri de orice fel şi/sau a obiectivelor care procesează deşeuri;

b)elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, la nivel naţional, şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;

c)elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor provenite din activităţile medicale şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

d)monitorizează şi controlează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;

e)coordonează implementarea prevederilor legislative în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;

f)aprobă fonduri autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru monitorizarea şi controlul activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală la nivel local;

g)gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;

h)asigură, la nivelul fiecărei unităţi sanitare, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fondurile necesare pentru gestionarea deşeurilor.

Art. 53

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri are următoarele atribuţii:

a)elaborează strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a activităţilor industriale, cu includerea aspectelor legate de gestionarea deşeurilor industriale de reconstrucţie ecologică, şi urmăreşte implementarea acestora;

b)iniţiază reglementări specifice pentru gestionarea diferitelor tipuri de deşeuri industriale, precum şi pentru operaţiunile de reciclare şi de valorificare a acestor deşeuri, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

c)coordonează şi supraveghează activitatea de reciclare a deşeurilor industriale.

Art. 54

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are următoarele atribuţii:

a)participă la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare şi urmăreşte realizarea acestora de către operatorii economici aflaţi în subordinea sau în coordonarea sa;

b)participă la elaborarea reglementărilor specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare;

c)participă la elaborarea de reglementări specifice pentru controlarea activităţii de transport al deşeurilor.

Art. 55

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are următoarele atribuţii:

a)elaborează strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor rezultate din agricultură şi din industria alimentară şi urmăreşte realizarea acestora de către societăţile comerciale şi alţi operatori economici din aceste sectoare economice;

b)participă la elaborarea de reglementări specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din agricultură şi din industria alimentară;

c)avizează propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie agricolă pentru instalaţii pentru gestionarea deşeurilor, depozite de deşeuri etc.;

d)aprobă şi controlează modul de utilizare a deşeurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor în agricultură.

Art. 56

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii:

a)iniţiază şi promovează, împreună cu alte autorităţi competente, acte normative privind securitatea şi protecţia muncii în domeniul gestionării deşeurilor;

b)controlează, prin intermediul instituţiilor abilitate din subordine, şi reglementează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege.

Art. 57

(1)Gestionarea deşeurilor care sunt generate în urma operaţiunilor care au loc în sectorul administrativ al Ministerului Apărării Naţionale se supune prevederilor prezentei legi, în măsura în care aplicarea acesteia nu periclitează păstrarea secretului şi/sau securitatea naţională.

(2)Pentru alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), Ministerul Apărării Naţionale elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor, avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

(3)Prin ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al ministrului mediului şi pădurilor, controlul respectării de către unităţile din subordinea Ministerului Apărării Naţionale a prevederilor prezentei legi şi ale altor reglementări privind deşeurile se realizează de către Garda Naţională de Mediu şi personalul cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 58

Ministerul Administraţiei şi Internelor are următoarele atribuţii:

a)participă la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;

b)sprijină administraţiile publice locale în îndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi a altor prevederi legale referitoare la deşeuri.

Art. 59

 (1)Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:

A.la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:

a)asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;

b)urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PRGD şi PJGD;

c)elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;

d)hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;

e)asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;

f)asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora;

g)asigură informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor;

h)acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;

i)asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală

B.la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:

a)elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD şi participă la elaborarea PRGD;

b)coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor;

c)acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD şi PRGD;

d)hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;

e)analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului;

f)urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei legi;

g)asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

(2)Autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a deşeurilor.

(3)Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile producătorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.

CAPITOLUL 34: Controlul

Art. 60

(1)Operatorii economici care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, precum şi cei care, cu titlu profesional, asigură colectarea sau transportul deşeurilor, comercianţii, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autorităţile competente.

(2)Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea şi transportul deşeurilor se efectuează de către reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora.

(3)Autorităţile competente pot ţine seama de înregistrările efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu şi audit (EMAS), în special în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea controalelor.

(4)În unităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează de către structurile interne de specialitate din cadrul acestora.

CAPITOLUL 35: Sancţiuni

Art. 61

 (1)Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

a)cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1);

b)cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea art. 22 alin. (3), art. 40 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (2), (4) şi (5);

c)cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59.

(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se realizează, după caz, de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege.

(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) în obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională se realizează de către personalul specializat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu împreună cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

(4)Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

(5)Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenţie.

Art. 62

Prevederile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 61 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 63

 (1)Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani următoarele fapte:

a)importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate, din categoria deşeurilor interzise la import;

b)comercializarea, abandonarea şi/sau neasigurarea încărcăturii deşeurilor pe durata şi pe parcursul tranzitării teritoriului României;

c)refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor introduse în ţară pentru care s-a dispus măsura returnării de către autoritatea competentă;

d)introducerea în ţară a deşeurilor în scopul eliminării şi/sau neutilizarea acestora în scopul pentru care au fost introduse;

e)acceptarea de către operatorii de depozite/incineratoare, precum şi de către orice persoană fizică sau juridică a deşeurilor introduse ilegal în ţară, în vederea eliminării, şi/sau a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi care nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost introduse.

(2)Tentativa se pedepseşte.

CAPITOLUL 36: Dispoziţii finale

Art. 64

Administraţiile zonelor libere sunt obligate să aplice prevederile prezentei legi în zonele pe care le administrează.

Art. 65

La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Guvernul va aproba prin hotărâre modalitatea de gestionare a categoriilor de deşeuri prevăzute în prezenta lege.

Art. 66

Accesul publicului la fundamentarea deciziilor privind realizarea unor proiecte de investiţii, precum şi a planurilor naţionale, judeţene şi sectoriale privind gestionarea deşeurilor se face în condiţiile legii.

Art. 67

(1)Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta lege.

(2)Anexele se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

Art. 68

(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi orice trimitere la art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi făcută la art. 63 din prezenta lege.

(2)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare.

 (3)Dispoziţiile referitoare la contravenţii intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

^*

Prezenta lege transpune în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.

-****-

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

ANEXA Nr. 1: Semnificaţia unor termeni în sensul prezentei legi

1.audit de deşeuri – o evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei sistemului de management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deşeurilor şi al valorificării deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanţa întreprinderii referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din propria activitate şi performanţa întreprinderii referitoare la reducerea nocivităţii deşeurilor;

2.autorităţi competente – autorităţile publice pentru protecţia mediului, respectiv autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, precum şi alte autorităţi care potrivit competenţelor legale asigură reglementarea şi controlul activităţilor în domeniul gestionării deşeurilor;

3.biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare;

4.broker – orice întreprindere/operator economic care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;

5.cele mai bune tehnici disponibile – cele mai bune tehnici disponibile potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

6.colectare – strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor în vederea transportării la o instalaţie de tratare;

7.colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;

8.comerciant – orice întreprindere/operator economic care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intră fizic în posesia deşeurilor;

9.deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce;

10.deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora;

11.deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la lege;

12.eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie.

– Anexa nr. 2 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă;

13.evaluarea ciclului de viaţă – în legătură cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei şi materiilor prime şi producţia de deşeuri din oricare dintre activităţile menţionate;

14.gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;

15.pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;

16.prevenire – măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:

a)cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţă a acestora;

b)impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau

c)conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;

17.producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;

18.reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere;

19.regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;

20.reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;

21.tratare – operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;

22.trasabilitate – caracteristica unui sistem de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unui deşeu prin identificări înregistrate;

23.uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice;

24.valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general.

– Anexa nr. 3 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă.

ANEXA Nr. 2: Operaţiunile de eliminare

D 1 – depozitarea în sau pe sol, de exemplu, depozite de deşeuri şi altele asemenea;

D 2 – tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor în sol şi altele asemenea;

D 3 – injectarea în adâncime, de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, saline sau depozite geologice naturale şi altele asemenea;

D 4 – acumulare la suprafaţă, de exemplu, depunerea de deşeuri lichide sau a nămolurilor în bazine, iazuri sau lagune şi altele asemenea;

D 5 – depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediul înconjurător şi altele asemenea;

D 6 – evacuarea într-o masă de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor;

D 7 – evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin;

D 8 – tratarea biologică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;

D 9 – tratarea fizico-chimică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea;

D 10 – incinerarea pe sol;

D 11 – incinerarea pe mare. Această operaţiune este interzisă de legislaţia Uniunii Europene şi de convenţii internaţionale;

D 12 – stocarea permanentă, de exemplu, plasarea de recipiente într-o mină şi altele asemenea;

D 13 – amestecarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 12. În cazul în care nu există niciun alt cod D corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, uscarea, mărunţirea uscată, condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;

D 14 – reambalarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 13;

D 15 – stocarea înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 14, excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor. Stocare temporară înseamnă stocare preliminară potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.

ANEXA Nr. 3: Operaţiuni de valorificare

R 1 – întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie^*);

R 2 – valorificarea/regenerarea solvenţilor;

R 3 – reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologică). Aceasta include şi gazeificarea şi piroliza care folosesc componentele ca produse chimice;

R 4 – reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici;

R 5 – reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi tehnologiile de curăţire a solului care au ca rezultat operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a materialelor de construcţie anorganice;

R 6 – regenerarea acizilor sau a bazelor;

R 7 – valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea poluării;

R 8 – valorificarea componentelor catalizatorilor;

R 9 – rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului;

R 10 – tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură sau pentru îmbunătăţirea ecologică;

R 11 – utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 10;

R 12 – schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11;

R 13 – stocarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 12 (excluzând stocarea temporară înaintea colectării, la situl unde a fost generat deşeul). Stocare temporară înseamnă stocare preliminară, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.

___

^*) Aceasta include instalaţii de incinerare destinate în principal tratării deşeurilor municipale solide, numai în cazul în care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât:

– 0,60 pentru instalaţiile care funcţionează şi sunt autorizate în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă înainte de 1 ianuarie 2009;

– 0,65 pentru instalaţiile autorizate după 31 decembrie 2008, folosindu-se următoarea formulă:

Eficienţa energetică = [Ep – (Ef+Ei)] / [0,97*(Ew + Ef)],

unde

– Ep reprezintă producţia anuală de energie sub formă de căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulţind energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 şi energia produsă sub formă de căldură pentru utilizare comercială (GJ/an) cu 1,1;

– Ef reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din combustibili, care contribuie la producţia de aburi (GJ/an);

– Ew reprezintă energia anuală conţinută de deşeurile tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a deşeurilor (GJ/an);

– Ei reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew şi Ef (GJ/an);

– 0,97 este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerării şi radierii.

Această formulă se aplică în conformitate cu documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea deşeurilor.

ANEXA Nr. 4: Proprietăţi ale deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase

H 1 – “Explozive”: substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la şocuri ori frecare decât dinitrobenzenul;

H 2 – “Oxidante”: substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu substanţe inflamabile;

H 3-A- “Foarte inflamabile”:

a)substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide extrem de inflamabile); sau

b)substanţe şi preparate care se pot încălzi până la aprindere în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie; sau

c)substanţe şi preparate în stare solidă care se pot aprinde cu uşurinţă după un contact scurt cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă ori să se consume şi după îndepărtarea sursei de aprindere; sau

d)substanţe şi preparate gazoase care se inflamează în aer la presiune normală; sau

e)substanţe şi preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase.

H 3-B – “Inflamabile”: substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21 °C şi mai mic sau egal cu 55°C;

H 4 – “Iritante”: substanţele şi preparatele necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasa, pot provoca inflamaţii;

H 5 – “Nocive”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate;

H 6 – “Toxice”: substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale;

H 7 – “Cancerigene”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce cancer sau creşterea incidenţei lui;

H 8 – “Corozive”: substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea;

H 9 – “Infecţioase”: substanţe şi preparate cu conţinut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii;

H 10 – “Toxice pentru reproducere”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei acestora;

H 11 – “Mutagene”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora;

H 12 – deşeuri care emit gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul ori un acid;

H 13 – “Sensibilizante”: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau pătrund prin piele, pot cauza o reacţie de hipersensibilizare, astfel încât expunerea ulterioară la substanţa sau preparatul respectiv poate produce efecte nefaste caracteristice;

H 14 – “Ecotoxice”: deşeuri care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate ori întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător;

H 15 – deşeuri capabile prin orice mijloace, după eliminare, să producă altă substanţă, de exemplu, levigat, care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.

1.Atribuirea caracteristicilor de pericol “toxic” (şi “foarte toxic”), “nociv”, “coroziv”, “iritant”, “cancerigen”, “toxic pentru reproducere”, “mutagen” şi “ecotoxic” se bazează pe criteriile formulate în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase.

2.Atunci când este cazul, se aplică valorile-limită enumerate în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.

Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008.

ANEXA Nr. 5: Măsuri de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 42 din lege

A)Măsuri care pot afecta condiţiile de bază referitoare la generarea de deşeuri

1.Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor

2.Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării

3.Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generării de deşeuri, cu scopul de a contribui la prevenirea generării de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autorităţilor locale, până la nivel naţional

B)Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie

1.Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă)

2.Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a generării deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în funcţie de industrie

3.Organizarea de cursuri de formare pentru autorităţile competente pentru includerea cerinţelor privind prevenirea generării de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare

4.Includerea de măsuri de prevenire a generării de deşeuri la instalaţiile care nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare

Unde este cazul, astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de prevenire a generării de deşeuri.

5.Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare în luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.

6.Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile ori operatorii din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile planuri sau obiective privind prevenirea generării deşeurilor ori să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe deşeuri

7.Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS şi ISO 14001

C)Măsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare

1.Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achiziţii curate sau instituirea unei plăţi obligatorii de către consumatori pentru un anumit articol ori un ambalaj care ar fi în mod normal furnizat gratuit

2.Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori

3.Promovarea de ecoetichete recunoscute şi de încredere

4.Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generării deşeurilor şi la produsele cu impact redus asupra mediului

5.În contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a generării deşeurilor în cererile de ofertă şi în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziţii publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004

6.Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri educative, economice, logistice sau a altor măsuri, cum ar fi sprijinirea ori înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a populaţiei

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 837 din data de 25 noiembrie 2011

(la data 09-iul-2006 actul a fost aprobat de Legea 265/2006 )
Avand in vedere necesitatea indeplinirii angajamentelor asumate de tara noastra in procesul de integrare europeana, este imperios necesara adoptarea, in regim de urgenta, a prezentului act normativ, in baza caruia sa poata fi adoptata legislatia subsecventa in domeniul protectiei mediului si
Tinand cont de necesitatea crearii cadrului unitar prin care se statueaza principiile care guverneaza intreaga activitate de protectie a mediului si care traseaza directiile de reglementare a activitatilor economice in vederea atingerii obiectivelor dezvoltarii durabile, elemente care vizeaza interesul public si care constituie situatii de urgenta extraordinare.
In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta:
CAPITOLUL I: Principii si dispozitii generale
Art. 1
Obiectul prezentei ordonante de urgenta il constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii.
(1)Obiectul prezentei ordonante de urgenta il constituie un ansamblu de reglementari juridice privind protectia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila.
(2)Mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului.
(la data 09-iul-2006 Art. 1 din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Legea 265/2006 )
Art. 2
In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:
1.accident ecologic – eveniment produs ca urmare a unor mari si neprevazute deversari/emisii de substante sau preparate periculoase/poluante, sub forma de vapori sau de energie rezultate din desfasurarea unor activitati antropice necontrolate/bruste, prin care se deterioreaza sau se distrug ecosistemele naturale si antropice;
1.accident ecologic – evenimentul produs ca urmare a unor neprevazute deversari/emisii de substante sau preparate periculoase/poluante, sub forma lichida, solida, gazoasa ori sub forma de vapori sau de energie, rezultate din desfasurarea unor activitati antropice necontrolate/ bruste, prin care se deterioreaza ori se distrug ecosistemele naturale si antropice;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 1. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 265/2006 )
2.acte de reglementare – avize de mediu, aviz Natura 2000, acord de mediu, acord de import/export plante si/sau animale salbatice non-CITES, permis CITES, acord de import pentru organisme modificate genetic, autorizatie/autorizatie integrata de mediu, autorizatie privind activitatile cu organisme modificate genetic;
2.acte de reglementare – avizele de mediu, avizul Natura 2000, acordul de mediu, acordul de import/export plante si/sau animale salbatice non-CITES, permisul CITES, autorizatia privind emisiile de gaze cu efect de sera, acordul de import pentru organisme modificate genetic, autorizatia/autorizatia integrata de mediu, autorizatia privind activitatile cu organisme modificate genetic;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 2. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 265/2006 )
2.acte de reglementare – aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizatie de mediu, autorizatie integrata de mediu, autorizatie privind emisiile de gaze cu efect de sera, autorizatie privind activitati cu organisme modificate genetic;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 2. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
3.acord de mediu – act tehnico-juridic prin care se stabilesc conditiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protectiei mediului; acordul de mediu reprezinta decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, care da dreptul titularului de proiect sa realizeze proiectul din punct de vedere al protectiei mediului;
3.acord de mediu – actul tehnico-juridic prin care se stabilesc conditiile de realizare a proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu reprezinta decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, care da dreptul titularului de proiect sa realizeze proiectul din punctul de vedere al protectiei mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 3. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 265/2006 )
3.acord de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si, dupa caz, masurile pentru protectia mediului, care trebuie respectate in cazul realizarii unui proiect;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 3. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
4.acordul de import pentru organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care da dreptul titularului sa realizeze o activitate desfasurata cu organisme/microorganisme modificate genetic si stabileste conditiile in care aceasta poate avea loc, conform legislatiei specifice;
4.acordul de import pentru organisme modificate genetic – actul tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care da dreptul titularului sa realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic si stabileste conditiile in care aceasta se poate desfasura, conform legislatiei in vigoare;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 4. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 265/2006 )
4.acord de import pentru organisme modificate genetic – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care da dreptul titularului sa realizeze activitatea de import de organisme / microorganisme modificate genetic si stabileste conditiile in care aceasta se poate desfasura, conform legislatiei in vigoare;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 4. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
5.arie/sit – zona definita geografic exact delimitata;
6.arie naturala protejata – zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetru legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita;
7.arie speciala de conservare – arie de interes comunitar desemnata printr-un act statutar, administrativ si/sau contractual in scopul aplicarii masurilor de conservare necesare pentru mentinerea sau restaurarea unei stari favorabile de conservare a habitatelor naturale si/sau a populatiilor speciilor pentru care a fost desemnata;
(la data 29-iun-2007 Art. 2, punctul 7. din capitolul I abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
8.audit de mediu – instrument managerial de evaluare sistematica, documentata, periodica si obiectiva a performantei organizatiei, a sistemului de management si a proceselor destinate protectiei mediului, cu scopul:
a)de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
b)de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor si tintelor de mediu ale organizatiei;
9.autorizatie de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatile competente pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare a unei activitati existente sau a unei activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia in functiune;
9.autorizatie de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare al unei activitati existente sau al unei activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea in functiune;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 9. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
10.autorizatie integrata de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatile competente, conform dispozitiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul integrat al poluarii;
10.autorizatie integrata de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care acorda dreptul de a exploata in totalitate sau in parte o instalatie, in anumite conditii, care sa garanteze ca instalatia corespunde prevederilor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii; autorizatia poate fi emisa pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale acesteia, situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 10. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
11.autorizatie privind activitati cu organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta, conform dispozitiilor legale in vigoare, care reglementeaza conditiile privind introducerea deliberata in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic sau utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
11.autorizatie privind activitati cu organisme modificate genetic – actul tehnico-juridic emis de autoritatea competenta, conform dispozitiilor legale in vigoare, care reglementeaza conditiile de introducere deliberata in mediu si/sau pe piata a organismelor modificate genetic si pentru utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 11. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 265/2006 )
11.autorizatie privind activitati cu organisme modificate genetic – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, conform dispozitiilor legale in vigoare, care reglementeaza conditiile de introducere deliberata in mediu si/sau pe piata a organismelor modificate genetic si pentru utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 11. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
12.autoritate competenta pentru protectia mediului – autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului sau, dupa caz, autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului, respectiv agentiile regionale pentru protectia mediului, agentiile judetene pentru protectia mediului, Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”, precum si Garda Nationala de Mediu si structurile subordonate acesteia;
12.autoritate competenta pentru protectia mediului – autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului sau agentiile pentru protectia mediului, respectiv agentiile regionale pentru protectia mediului si agentiile judetene pentru protectia mediului, Administratia Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii», precum si Garda Nationala de Mediu si structurile subordonate acesteia;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 12. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 265/2006 )
13.avize de mediu emise de autoritatea competenta pentru protectia mediului:
a)avizul de mediu pentru planuri si programe – act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul supus adoptarii;
b)avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului la: schimbarea titularului unei activitati cu impact asupra mediului, vanzarea pachetului majoritar de actiuni, vanzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmata de lichidare, lichidare, incetarea activitatii, faliment, avand ca scop stabilirea obligatiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, in vederea asumarii acestora de catre partile implicate in situatiile mentionate anterior;
c)avizul de mediu pentru produse de protectie a plantelor respectiv pentru autorizarea ingrasamintelor chimice – act tehnico-juridic emis de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, necesar in procedura de omologare a produselor de protectie a plantelor si respectiv de autorizare a ingrasamintelor chimice;
d)aviz Natura 2000 – act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica in planul sau programul supus adoptarii;
13.avize de mediu emise de autoritatea competenta pentru protectia mediului:
a)aviz de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul supus adoptarii;
b)avizul de mediu pentru produse de protectie a plantelor, respectiv pentru autorizarea ingrasamintelor chimice – act administrativ emis de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, necesar in procedura de omologare a produselor de protectie a plantelor si, respectiv, de autorizare a ingrasamintelor chimice;
c)aviz Natura 2000 – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care contine concluziile evaluarii adecvate si prin care se stabilesc conditiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmeaza sa fie incluse in reteaua ecologica Natura 2000;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 13. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
14.bilant de mediu – lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, in scopul obtinerii avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu sau a autorizatiei de mediu, si care contine elementele
analizei tehnice prin care se obtin informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente si anticipate ale activitatii, in vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; in cazul in care se identifica un impact semnificativ, bilantul se completeaza cu un studiu de evaluare a riscului;
14.bilant de mediu – lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, in scopul obtinerii autorizatiei de mediu, care contine elementele analizei tehnice prin care se obtin informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente si anticipate ale activitatii, in vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; in cazul in care se identifica un impact semnificativ, bilantul se completeaza cu un studiu de evaluare a riscului;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 14. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
15.biodiversitate – variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale si complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifica, interspecifica si diversitatea ecosistemelor;
16.biotehnologie – aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;
17.biotehnologie moderna – aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic si a tehnicilor de fuziune celulara, altele decat cele specifice selectiei si ameliorarii traditionale, care inlatura barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetica;
18.cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor limita de emisie in scopul prevenirii, iar in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce in ansamblu emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau:
a)tehnicile se refera deopotriva la tehnologia utilizata si modul in care instalatia este proiectata, construita, intretinuta, exploatata, precum si la scoaterea din functiune a acesteia si remedierea amplasamentului, potrivit legislatiei in vigoare;
b)disponibile se refera la acele cerinte care au inregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, in conditii economice si tehnice viabile, luandu-se in considerare costurile si beneficiile, indiferent daca aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel national, cu conditia ca aceste tehnici sa fie accesibile operatorului;
c)cele mai bune – se refera la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea in ansamblu a unui nivel ridicat de protectie a mediului in intregul sau;
18.cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor-limita de emisie in scopul prevenirii poluarii, iar in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce in ansamblu emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau:
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 18. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 265/2006 )
181.certificat de emisii de gaze cu efect de sera – titlul care confera dreptul de a emite o tona de dioxid de carbon echivalent intr-o perioada definita;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 18. din capitolul I completat de Art. I, punctul 3. din Legea 265/2006 )
19.deseu – orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il arunca, are intentia sau are obligatia de a-l arunca;
20.deseu reciclabil – deseu care poate constitui materie prima intr-un proces de productie pentru obtinerea produsului initial sau pentru alte scopuri;
21.deseuri periculoase – deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice privind regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase;
22.deteriorarea mediului – alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale si antropice ale mediului, reducerea diversitatii sau productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitatii vietii, cauzate, in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
23.dezvoltare durabila – dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati;
24.echilibru ecologic – ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica ideala a acestuia;
25.ecosistem – complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme si mediul abiotic, care interactioneaza intr-o unitate functionala;
26.ecoturism – forma de turism in care principalul obiectiv este observarea si constientizarea valorii naturii si a traditiilor locale si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a)sa contribuie la conservarea si protectia naturii;
b)sa utilizeze resursele umane locale;
c)sa aiba caracter educativ, respect pentru natura – constientizarea turistilor si a comunitatilor locale;
d)sa aiba impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural si socio-cultural;
27.efluent – orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
28.emisie – evacuarea directa sau indirecta, din surse punctuale sau difuze, de substante, vibratii, caldura ori de zgomot in aer, apa sau sol;
28.emisie – evacuarea directa ori indirecta, din surse punctuale sau difuze, de substante, vibratii, radiatii electromagnetice si ionizante, caldura ori de zgomot in aer, apa sau sol;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 28. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 4. din Legea 265/2006 )
29.eticheta ecologica – un simbol grafic si/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, intr-o brosura sau alt document informativ, care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;
30.evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului si a autoritatilor publice interesate de efectele implementarii planurilor si programelor, luarea in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate;
301.evaluare adecvata – procesul menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca, in functie de obiectivele de conservare si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale oricarui plan ori proiect, care nu are o legatura directa cu sau nu este necesar pentru managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta in mod semnificativ aria, in mod individual ori in combinatie cu alte planuri sau proiecte;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 30. din capitolul I completat de Art. I, punctul 2. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
31.evaluarea impactului asupra mediului – proces menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca, in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii oamenilor si a mediului;
32.evaluarea riscului – lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se realizeaza analiza probabilitatii si gravitatii principalelor componente ale impactului asupra mediului si se stabileste necesitatea masurilor de prevenire, interventie si/sau remediere;
32.evaluarea riscului – lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, prin care se realizeaza analiza probabilitatii si gravitatii principalelor componente ale impactului asupra mediului si se stabileste necesitatea masurilor de prevenire, interventie si/sau remediere;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 32. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
33.exemplar – orice planta sau animal in stare vie sau moarta, sau orice parte sau derivat din acestea, precum si orice alte produse care contin parti sau derivate din acestea, asa cum sunt specificate in documentele ce le insotesc, pe ambalaje, pe marci sau etichete sau in orice alte situatii;
34.experti – persoane fizice, recunoscute si/sau atestate pe plan national si/sau international de catre autoritatile competente in domeniu;
35.habitat natural – arie terestra, acvatica sau subterana, in stare naturala sau seminaturala, ce se diferentiaza prin caracteristici geografice, abiotice si biotice;
36.habitat natural de interes comunitar – acel tip de habitat care:
a)este in pericol de disparitie in arealul sau natural; sau
b)are un areal natural redus fie ca urmare a restrangerii acestuia fie datorita faptului ca in mod natural suprafata sa este redusa; sau
c)prezinta esantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpina, continentala, panonica, stepica si pontica;
(la data 29-iun-2007 Art. 2, punctul 36. din capitolul I abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
37.habitat al unei specii – mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici si. biotici in care traieste o specie in oricare stadiu al ciclului sau biologic;
(la data 29-iun-2007 Art. 2, punctul 37. din capitolul I abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
38.informatia privind mediul – orice informatie scrisa, vizuala, audio, electronica sau sub orice forma materiala despre:
38.informatia privind mediul – orice informatie scrisa, vizuala, audio, electronica sau sub orice forma materiala despre:
a)starea elementelor de mediu, cum sunt aerul si atmosfera, apa, solul, suprafata terestra, peisajul si ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine si costiere, diversitatea biologica si componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum si interactiunea dintre aceste elemente;
b)factorii, cum sunt substantele, energia, zgomotul, radiatiile sau deseurile, inclusiv deseurile radioactive, emisiile, deversarile si alte evacuari in mediu, ce afecteaza sau pot afecta elementele de mediu prevazute la lit. a);
c)masurile, inclusiv masurile administrative, cum sunt politicile, legislatia, planurile, programele, conventiile incheiate intre autoritatile publice si persoanele fizice si/sau juridice privind obiectivele de mediu, activitatile care afecteaza sau pot afecta elementele si factorii prevazuti la lit. a) si, respectiv, b), precum si masurile sau activitatile destinate sa protejeze elementele prevazute la lit. a);
d)rapoartele referitoare la implementarea legislatiei privind protectia mediului;
e)analizele cost-beneficiu sau alte analize si prognoze economice folosite in cadrul masurilor si activitatilor prevazute la lit. c);
f)starea sanatatii si sigurantei umane, inclusiv contaminarea, ori de cate ori este relevanta, a lantului trofic, conditiile de viata umana, siturile arheologice, monumentele istorice si orice constructii, in masura in care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevazute la lit. a), sau, prin intermediul acestor elemente, de factorii, masurile si activitatile prevazute la lit. b) si, respectiv, c).
(la data 31-ian-2006 Art. 2, punctul 38. din capitolul I rectificat de punctul 1. din Rectificare din 2006 )
39.infrastructura pentru informatii spatiale – metadate, seturi de date spatiale si servicii de date spatiale; servicii si tehnologii de retea; acorduri privind folosirea in comun, accesul si utilizarea; procedurile, procesele si mecanismele de monitorizare si coordonare stabilite, operate sau puse la dispozitie in conformitate cu prevederile legale;
40.instalatie – orice unitate tehnica stationara sau mobila precum si orice alta activitate direct legata, sub aspect tehnic, cu activitatile unitatilor stationare/mobile aflate pe acelasi amplasament, care poate produce emisii si efecte asupra mediului;
41.mediu – ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 41. din capitolul I abrogat de Art. I, punctul 5. din Legea 265/2006 )
42.mediu geologic – ansamblul structurilor geologice de la suprafata pamantului in adancime: sol, ape subterane, formatiuni geologice;
43.microorganism – orice entitate microbiologica, celulara sau necelulara, capabila de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii si celulele vegetale si animale in culturi;
44.monitorizarea mediului – supravegherea, prognozarea, avertizarea si interventia in vederea evaluarii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si a semnificatiei ecologice a acestora, a evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masurile care se impun;
45.monument al naturii – specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;
46.organism modificat genetic – orice organism, cu exceptia fiintelor umane, in care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin imperechere si/sau recombinare naturala;
461.autorizatie privind emisiile de gaze cu efect de sera – actul tehnico-juridic emis de autoritatea publica competenta pentru protectia mediului pentru una sau mai multe instalatii ori pentru parti ale instalatiei situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator, prin care se aloca un numar de certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 46. din capitolul I completat de Art. I, punctul 6. din Legea 265/2006 )
461.autorizatie privind emisiile de gaze cu efect de sera – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care se stabilesc obligatiile privind monitorizarea si raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera; de asemenea, se stabileste obligatia de a returna anual in Registrul national al emisiilor de gaze cu efect de sera un numar de certificate de emisii de gaze cu efect de sera egal cu cantitatea de emisii de gaze cu efect de sera, monitorizate si verificate pentru anul anterior;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 46^1. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
47.plafon national de emisie – cantitatea maxima dintr-o substanta care poate fi emisa la nivel national, in decursul unui an calendaristic;
48.planuri si programe – planurile si programele, inclusiv cele cofinantate de Comunitatea Europeana, ca si orice modificari ale acestora, care se elaboreaza si/sau se adopta de catre o autoritate la nivel national, regional sau local ori care sunt pregatite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedura legislativa, de catre Parlament sau Guvern si sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
49.plan de actiuni – plan de masuri cuprinzand etapele care trebuie parcurse in intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei integrate de mediu de catre titularul activitatii sub controlul autoritatii competente pentru protectia mediului in scopul respectarii prevederilor legale referitoare la prevenirea si controlul integrat al poluarii; planul de actiune face parte integranta din autorizatia integranta de mediu;
50.poluant – orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;
50.poluant – orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie, radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 50. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 265/2006 )
51.poluare – introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce prejudicii sanatatii umane si/sau calitatii mediului, dauna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime;
52.prejudiciu – o schimbare adversa cuantificabila a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabila a functiilor indeplinite de o resursa naturala in beneficiul altei resurse naturale sau al publicului, care poate sa survina direct sau indirect;
52.prejudiciu – efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanti, activitati daunatoare ori dezastre;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 52. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 265/2006 )
53.proiect – documentatie privind executia lucrarilor de constructii sau alte instalatii ori amenajari, alte interventii asupra cadrului natural si peisajului, inclusiv cele care implica extragerea resurselor minerale;
53.proiect – executia lucrarilor de constructii sau alte instalatii ori amenajari, alte interventii asupra cadrului natural si peisajului, inclusiv cele care implica extragerea resurselor minerale;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 53. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 265/2006 )
54.program pentru conformare – plan de masuri cuprinzand etapele care trebuie parcurse in intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu de catre titularul activitatii, sub controlul autoritatii competente pentru protectia mediului, in scopul respectarii prevederilor legale privind protectia mediului; programul pentru conformare face parte integranta din autorizatia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu;
54.program pentru conformare – plan de masuri necesare pentru indeplinirea cerintelor privind protectia mediului, la termenele stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului; programul pentru conformare face parte integranta din autorizatia de mediu;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 54. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
55.program operational sectorial – document aprobat de Comisia Europeana pentru implementarea acelor prioritati sectoriale din Planul National de dezvoltare care sunt aprobate spre finantare prin cadrul de sprijin comunitar;
56.public – una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in concordanta cu legislatia ori cu practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile acestora;
57.raport de mediu – parte a documentatiei planurilor sau programelor, care identifica, descrie si evalueaza efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicarii acestora si alternativele sale rationale, luand in considerare obiectivele si aria geografica aferenta, conform legislatiei in vigoare;
58.raport de amplasament – documentatie elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de mediu si care evidentiaza starea amplasamentului, situatia poluarii existente inainte de punerea in functiune a instalatiei si ofera un punct de referinta si comparatie la incetarea activitatii;
58.raport de amplasament – documentatie elaborata de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de mediu si care evidentiaza starea amplasamentului, situatia poluarii existente inainte de punerea in functiune a instalatiei si ofera un punct de referinta si comparatie la incetarea activitatii;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 58. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
59.raport de securitate – documentatie elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesara pentru obiective in care sunt prezente substante periculoase conform prevederilor legislatiei privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase;
59.raport de securitate – documentatie elaborata de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, necesara pentru obiective in care sunt prezente substante periculoase conform prevederilor legislatiei privind controlul activitatilor, care prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase;
(la data 03-dec-2008 Art. 2, punctul 59. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
60.resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana: resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili, regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna salbatica, inclusiv cele inepuizabile – energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;
61.sistem de management de mediu – componenta a sistemului de management general, care include structura organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedurile, procesele si resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea si mentinerea politicii de mediu;
62.sit de interes comunitar – arie/sit care, in regiunea sau in regiunile biogeografice in care exista, contribuie semnificativ la mentinerea sau restaurarea starii de conservare favorabila a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar si care pot contribui astfel semnificativ la coerenta retelei NATURA 2000 si/sau contribuie semnificativ la mentinerea diversitatii biologice in regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupa arii intinse de raspandire, ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile in care aceste specii sunt prezente in mod natural si in care sunt prezenti factorii abiotici si biologici esentiali pentru existenta si reproducerea acestora.
(la data 29-iun-2007 Art. 2, punctul 62. din capitolul I abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
63.specii de interes comunitar – specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:
a)periclitate, cu exceptia celor al caror areal natural este situat la limita de distributie in areal si care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile in regiunea vest-palearctica; sau
b)vulnerabile, speciile a caror incadrare in categoria celor periclitate este probabila intr-un viitor apropiat daca actiunea factorilor perturbatori persista; sau
c)rare, speciile ale caror populatii sunt reduse din punct de vedere al distributiei sau/si numeric si care chiar daca nu sunt in prezent periclitate sau vulnerabile, risca sa devina. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restranse sau sunt rar dispersate pe suprafete largi; sau
d)endemice si care necesita o atentie speciala datorita caracteristicilor specifice ale habitatului lor si/sau a impactului potential pe care ii are exploatarea acestora asupra starii de conservare
(la data 29-iun-2007 Art. 2, punctul 63. din capitolul I abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
64.stare de conservare a unui habitat natural – totalitatea factorilor ce actioneaza asupra unui habitat natural si a speciilor caracteristice acestuia si care pot influenta pe termen lung atat distributia naturala, structura si functiile acestuia, cat si supravietuirea speciilor caracteristice;
(la data 29-iun-2007 Art. 2, punctul 64. din capitolul I abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
65.stare de conservare a unei specii – totalitatea factorilor ce actioneaza asupra unei specii si care pot influenta pe termen lung distributia si abundenta populatiilor speciei respective;
(la data 29-iun-2007 Art. 2, punctul 65. din capitolul I abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
66.substanta – element chimic si compusi ai acestuia, in intelesul reglementarilor legale in vigoare, cu exceptia substantelor radioactive si a organismelor modificate genetic;
67.substanta periculoasa – orice substanta clasificata ca periculoasa de legislatia specifica in vigoare din domeniul chimicalelor;
68.substante prioritare – substante care reprezinta un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic si prin intermediul acestuia asupra omului si folosintelor de apa, conform legislatiei specifice din domeniul apelor;
69.substante prioritar periculoase – substantele sau grupurile de substante care sunt toxice, persistente si care tind sa bioacumuleze si alte substante sau grupe de substante care creeaza un nivel similar de risc, conform legislatiei specifice din domeniul apelor;
70.sursa de radiatii ionizante – entitate fizica, naturala, realizata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive;
71.trasabilitate – posibilitatea identificarii si urmaririi organismelor modificate genetic si a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activitatilor care implica astfel de organisme si produse;
72.utilizare in conditii de izolare – orice operatiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse si/sau anihilate in conditii controlate, in spatii/medii inchise. Pentru toate aceste operatiuni se iau masuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii si cu mediul;
73.vecinatatea ariei naturale protejate – zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de catre un proiect sau o activitate in functie de natura, marimea si/sau localizarea acestora;
(la data 09-iul-2006 Art. 2, punctul 73. din capitolul I abrogat de Art. I, punctul 8. din Legea 265/2006 )
74.zona umeda – intindere de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce, salmastra sau sarata, inclusiv intinderea de apa marina a carei adancime la reflux nu depaseste 6 m.
Art. 3
Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonante de urgenta sunt:
a)principiul integrarii politicii de mediu in celelalte politici sectoriale;
a)principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;
(la data 09-iul-2006 Art. 3, litera A. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 9. din Legea 265/2006 )
b)principiul precautiei in luarea deciziei;
c)principiul actiunii preventive;
d)principiul retinerii poluantilor la sursa;
e)principiul “poluatorul plateste”;
f)principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g)utilizarea durabila a resurselor naturale;
h)informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie in probleme de mediu;
i)dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului.
Art. 4
Modalitatile de implementare a principiilor si a obiectivelor strategice sunt:
Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice sunt:
(la data 09-iul-2006 Art. 4 din capitolul I modificat de Art. I, punctul 10. din Legea 265/2006 )
a)prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitatile cu impact semnificativ asupra mediului;
b)adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerintelor politicii de mediu;
c)corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu cea de mediu;
d)efectuarea evaluarii de mediu inaintea aprobarii planurilor si programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului;
e)evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
f)introducerea si utilizarea parghiilor si instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
g)rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, in functie de amploarea acestora;
h)promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile europene si internationale in domeniu;
i)stabilirea si urmarirea realizarii programelor pentru conformare;
j)crearea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii mediului;
k)recunoasterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;
l)mentinerea si ameliorarea calitatii mediului;
m)reabilitarea zonelor afectate de poluare;
n)incurajarea implementarii sistemelor de management si audit de mediu;
o)promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului;
p)educarea si constientizarea publicului, precum si participarea acestuia in procesul de elaborare si aplicare a deciziilor privind mediul;
q)dezvoltarea retelei nationale de arii protejate pentru mentinerea starii favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de flora si fauna salbatica ca parte integranta a retelei ecologice europene-Natura 2000;
r)aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilitatii si etichetarii organismelor modificate genetic;
s)inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor.
Art. 5
Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, garantand in acest scop:
a)accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate prevazute de legislatia in vigoare;
b)asocierea in organizatii pentru protectia mediului;
b)dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 5, litera B. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 11. din Legea 265/2006 )
c)consultarea in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor;
c)dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor;
(la data 09-iul-2006 Art. 5, litera C. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 11. din Legea 265/2006 )
d)dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu;
d)dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu;
(la data 09-iul-2006 Art. 5, litera D. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 11. din Legea 265/2006 )
e)dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.
Art. 6
(1)Protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.
(2)Autoritatile administratiei publice centrale si locale prevad in bugetele proprii fonduri pentru indeplinirea obligatiilor rezultate din implementarea legislatiei comunitare din domeniul mediului si pentru programe de protectie a mediului si colaboreaza cu autoritatile publice centrale si teritoriale pentru protectia mediului in vederea realizarii acestora.
Art. 7
(1)Coordonarea, reglementarea si implementarea in domeniul protectiei mediului revin autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, agentiilor regionale si judetene pentru protectia mediului, Administratiei Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”, iar controlul respectarii masurilor de protectia mediului se realizeaza de catre Garda Nationala de Mediu, precum si de personalul specializat al autoritatilor de protectie a mediului si persoanele imputernicite de autoritatea competenta, conform legislatiei specifice in vigoare.
(1)Coordonarea, reglementarea si implementarea in domeniul protectiei mediului revin autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, agentiilor regionale si judetene pentru protectia mediului, Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii».
(la data 09-iul-2006 Art. 7, alin. (1) din capitolul I modificat de Art. I, punctul 12. din Legea 265/2006 )
(2)In perimetrul Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii” autoritatea publica teritoriala pentru protectia mediului este reprezentata de Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”.
(3)Controlul respectarii masurilor de protectia mediului se realizeaza de:
a)comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu, Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii»;
b)autoritatile administratiei publice locale, prin personalul imputernicit;
c)Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor, prin personalul imputernicit, in domeniile lor de activitate, conform atributiilor stabilite prin lege.
(la data 09-iul-2006 Art. 7 din capitolul I completat de Art. I, punctul 13. din Legea 265/2006 )
CAPITOLUL II: Procedura de reglementare
Art. 8
(1)Autoritatile competente pentru protectia mediului conduc procedura de reglementare si emit, dupa caz, avize de mediu, acorduri si autorizatii/autorizatii integrate de mediu, in conditiile legii.
(2)In derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activitati care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autoritatile competente pentru protectia mediului respecta prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte.
(1)Autoritatile competente pentru protectia mediului, cu exceptia Garzii Nationale de Mediu si a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare si emit, dupa caz, acte de reglementare, in conditiile legii.
(2)in derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activitati care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autoritatile competente pentru protectia mediului au obligatia sa respecte prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte.
(la data 09-iul-2006 Art. 8 din capitolul II modificat de Art. I, punctul 14. din Legea 265/2006 )
Art. 9
(1)Solicitarea si obtinerea avizului de mediu pentru planuri si programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor si programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
(2)Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor si cerintelor de protectie a mediului in pregatirea si adoptarea planurilor si programelor.
(3)Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu si conditiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontiera, sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(4)Aprobarea planurilor si programelor, la orice nivel ierarhic, este conditionata de existenta avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
Art. 10
(1)Solicitarea si obtinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu sunt obligatorii in cazul in care titularii de activitati cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmeaza sa deruleze sau sa fie supusi unei proceduri de: vanzare a pachetului majoritar de actiuni, vanzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau in alte situatii care implica schimbarea titularului activitatii, precum si in caz de dizolvare urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii, conform legii.
(1)In cazul in care titularii de activitati pentru care este necesara reglementarea din punctul de vedere al protectiei mediului prin emiterea autorizatiei de mediu, respectiv a autorizatiei integrate de mediu urmeaza sa deruleze sau sa fie supusi unei proceduri de vanzare a pachetului majoritar de actiuni, vanzare de active, fuziune, divizare, concesionare ori in alte situatii care implica schimbarea titularului activitatii, precum si in caz de dizolvare urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii, conform legii, dispozitiile art. 15 alin. (2) lit. a) se aplica in mod corespunzator.
(la data 03-dec-2008 Art. 10, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(11)Autoritatea competenta pentru protectia mediului informeaza titularii prevazuti la alin. (1) cu privire la obligatiile de mediu care trebuie asumate de partile implicate, pe baza evaluarilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare existente. In situatia in care titularii prevazuti la alin. (1) nu detin acte de reglementare, obligatiile de mediu sunt identificate pe baza bilantului de mediu.
(la data 03-dec-2008 Art. 10, alin. (1) din capitolul II completat de Art. I, punctul 4. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(2)In termen de 60 de zile de la data semnarii/emiterii documentului care atesta incheierea uneia dintre procedurile mentionate la alin. (1), partile implicate transmit in scris autoritatii competente pentru protectia mediului obligatiile asumate privind protectia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
(3)Clauzele privind obligatiile de mediu cuprinse in actele intocmite in cadrul procedurilor prevazute la alin. (1) au caracter public.
(4)Indeplinirea obligatiilor de mediu este prioritara in cazul procedurilor de: dizolvare urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii.
(5)Procedura de solicitare si emitere a avizului de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu se adopta prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(la data 03-dec-2008 Art. 10, alin. (5) din capitolul II abrogat de Art. I, punctul 5. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 11
(1)Solicitarea si obtinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activitatilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
(1)Solicitarea si obtinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activitatilor existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
(la data 03-dec-2008 Art. 11, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 6. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(2)Pentru obtinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, evaluarii impactului asupra mediului.
(3)Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontiera si lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(4)Acordul de mediu se emite in paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autoritatile competente, potrivit legii.
(la data 03-dec-2008 Art. 11, alin. (4) din capitolul II abrogat de Art. I, punctul 7. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 12
(1)Desfasurarea activitatilor existente precum si inceperea activitatilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizeaza numai in baza autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu.
(2)Procedura de emitere a autorizatiei de mediu si lista activitatilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(3)Pentru obtinerea autorizatiei de mediu, activitatile existente, care nu sunt conforme cu normele si reglementarile de mediu in vigoare, sunt supuse bilantului de mediu, la decizia autoritatii competente pentru protectia mediului.
(4)Procedura de realizare a bilantului de mediu este stabilita prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(5)Autoritatea competenta pentru protectia mediului negociaza cu titularul activitatii programul pentru conformare, pe baza concluziilor si recomandarilor bilantului de mediu.
(5)Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste cu titularul activitatii programul pentru conformare, pe baza concluziilor si recomandarilor bilantului de mediu.
(la data 09-iul-2006 Art. 12, alin. (5) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 15. din Legea 265/2006 )
(6)Este obligatorie indeplinirea masurilor cuprinse in programul pentru conformare la termenele stabilite.
(7)Activitatile desfasurate de structurile componente ale sistemului de aparare, ordine publica si securitate nationala sunt exceptate de la obtinerea autorizatiei de mediu.
Art. 13
(1)Masurile privind prevenirea si controlul integrat al poluarii si lista activitatilor supuse procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege.
(2)Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Art. 14
(1)Autorizatia/autorizatia integrata de mediu se emite dupa obtinerea celorlalte avize, acorduri, autorizatii, dupa caz, ale autoritatilor competente, potrivit legii.
(la data 03-dec-2008 Art. 14, alin. (1) din capitolul II abrogat de Art. I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(2)Functionarea fara autorizatie de mediu este interzisa pentru activitatile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protectiei mediului.
(3)Functionarea fara autorizatie integrata de mediu este interzisa pentru activitatile supuse legislatiei privind prevenirea si controlul integrat al poluarii.
________
*) – art. 14 alin. (3) intra in vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activitatile puse in functiune dupa 30 octombrie 1999 si 30 octombrie 2007 pentru activitatile puse in functiune inainte de 30 octombrie 1999 – (vezi art. 104);
(4)Titularul activitatii are obligatia de a informa autoritatile publice teritoriale competente pentru protectia mediului cu privire la rezultatele automonitorizarii emisiilor de poluanti reglementati, precum si cu privire la accidente sau pericole de accidente.
Art. 15
(1)Autoritatea competenta pentru protectia mediului emite, revizuieste si actualizeaza, dupa caz, actele de reglementare.
(1)Autoritatile competente pentru protectia mediului, cu exceptia Garzii Nationale de Mediu si a structurilor subordonate acesteia, emit, revizuiesc si actualizeaza, dupa caz, actele de reglementare.
(la data 09-iul-2006 Art. 15, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 16. din Legea 265/2006 )
(2)Actele de reglementare se emit numai daca planurile si programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activitatile existente prevad prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, dupa caz, a consecintelor negative asupra mediului, in raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice si reglementarile in vigoare.
(3)Titularii activitatilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului au obligatia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competenta de protectia mediului in derularea acestor proceduri.
(4)Nerespectarea termenelor stabilite de autoritatea competenta de protectia mediului in derularea procedurii de reglementare conduce la incetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulata.
(1)Autoritatea competenta pentru protectia mediului emite sau revizuieste, dupa caz, actele de reglementare.
(2)Titularii planurilor / programelor / proiectelor / activitatilor au obligatia:
a)de a notifica autoritatea competenta pentru protectia mediului daca intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum si asupra oricaror modificari ale conditiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, inainte de realizarea modificarii;
b)de a respecta termenele stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului in derularea procedurilor de emitere a actelor de reglementare.
(3)Nerespectarea termenelor prevazute la alin. (2) lit. b) conduce la respingerea solicitarii.
(la data 03-dec-2008 Art. 15 din capitolul II modificat de Art. I, punctul 9. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 16
(1)Avizul de mediu pentru planuri si programe are aceeasi perioada de valabilitate ca si planul sau programul pentru care a fost emis, cu exceptia cazului in care intervin modificari ale respectivului plan sau program, conform legislatiei specifice.
(2)Avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu este valabil pana la indeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu exceptia cazului in care intervin modificari ale conditiilor in care a fost emis.
(3)Acordul de mediu este valabil pe toata perioada punerii in aplicare a proiectului. Acordul de mediu isi pierde valabilitatea daca lucrarile de investitii pentru care a fost emis nu incep in termen de 2 ani de la data emiterii, cu exceptia proiectelor cu finantare externa pentru care acordul de mediu isi pastreaza valabilitatea pe toata perioada desfasurarii acestora, pana la finalizarea investitiei.
(4)Autorizatia de mediu este valabila 5 ani, iar autorizatia integrata de mediu este valabila 10 ani.
(5)Prin exceptie de la prevederile alin. (4), autorizatiile de mediu si autorizatiile integrate de mediu emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de actiuni sunt valabile pe toata perioada derularii programului/planului.
(6)Perioada de valabilitate a autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu nu poate depasi ultimul termen scadent al programului pentru conformare, respectiv al planului de actiuni, cu aplicarea prevederilor alin. (4) si (5).
(1)Avizul de mediu si acordul de mediu isi pastreaza valabilitatea pe toata perioada punerii in aplicare a planului sau programului, respectiv proiectului.
(2)Autorizatia de mediu si autorizatia integrata de mediu sunt valabile 10 ani.
(3)Prin exceptie de la prevederile alin. (2), autorizatiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt valabile pe toata perioada derularii programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadenta de realizare a ultimei masuri din programul respectiv.
(4)In cazul in care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifica conditiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competenta decide, dupa caz, pe baza notificarii titularului, prevazuta la art. 15 alin. (2) lit. a), mentinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informand titularul cu privire la aceasta decizie.
(5)Pana la adoptarea unei decizii de catre autoritatea competenta, in sensul prevazut la alin. (4), este interzisa desfasurarea oricarei activitati sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta in urma modificarilor care fac obiectul notificarii.
(la data 03-dec-2008 Art. 16 din capitolul II modificat de Art. I, punctul 10. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 17
(1)Avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu, acordul de mediu si autorizatia de mediu se revizuiesc daca apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii. in acest caz se poate cere si refacerea evaluarii impactului asupra mediului si/sau a bilantului de mediu.
(1)In situatia in care se decide revizuirea actelor de reglementare, autoritatea competenta poate solicita refacerea raportului privind impactul asupra mediului sau a bilantului de mediu, dupa caz.
(la data 03-dec-2008 Art. 17, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 11. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(2)Autorizatia integrata de mediu se revizuieste in conditiile prevazute de legislatia specifica privind prevenirea si controlul integrat al poluarii.
(3)Acordul de mediu si autorizatia/autorizatia integrata de mediu se suspenda de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului care a emis actul de reglementare, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale programelor pentru conformare/planurilor de actiuni, dupa o notificare prealabila prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru indeplinirea obligatiilor. Suspendarea se mentine pana la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendarii, desfasurarea proiectului sau activitatii este interzisa.
(3)Acordul de mediu, autorizatia de mediu si autorizatia integrata de mediu se suspenda de catre autoritatea emitenta, pentru nerespectarea prevederilor acestora, dupa o notificare prealabila prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru indeplinirea obligatiilor. Suspendarea se mentine pana la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendarii, desfasurarea proiectului sau a activitatii este interzisa.
(la data 03-dec-2008 Art. 17, alin. (3) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 11. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(4)In cazul in care nu s-au indeplinit conditiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competenta pentru protectia mediului dispune, dupa expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu, dupa caz.
(5)Dispozitiile de suspendare si, implicit, de incetare a desfasurarii proiectului sau activitatii sunt executorii de drept.
Art. 18
Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se solutioneaza de instantele de contencios administrativ competente.
Art. 19
Acordul de mediu si autorizatia/autorizatia integrata de mediu pentru activitatile miniere care utilizeaza substante periculoase in procesul de prelucrare si concentrare, pentru capacitati de productie mai mari de 5 milioane tone/an si/sau daca suprafata pe care se desfasoara activitatea este mai mare de 1.000 ha, se promoveaza prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitarii, autorizatia / autorizatia integrata de mediu pentru proiectele / activitatile miniere care utilizeaza substante periculoase in procesul de prelucrare si concentrare, pentru capacitati de productie mai mari de 5 milioane tone / an sau daca suprafata pe care se desfasoara activitatea este mai mare de 1,000 ha se emit prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(la data 03-dec-2008 Art. 19 din capitolul II modificat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 20
(1)Autoritatea competenta pentru protectia mediului, impreuna cu celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, dupa caz, asigura informarea, participarea publicului la deciziile privind activitati specifice si accesul la justitie, in conformitate cu prevederile Conventiei privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificata prin Legea nr. 86/2000.
(2)Informarea publicului in cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte si activitati se realizeaza conform legislatiei specifice in vigoare.
(3)Consultarea publicului este obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilita prin acte normative specifice.
(3)Consultarea publicului este obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislatiei in vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilita prin acte normative specifice.
(la data 09-iul-2006 Art. 20, alin. (3) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 17. din Legea 265/2006 )
(4)Modalitatile de realizare a participarii publicului la elaborarea unor planuri si programe specifice in legatura cu mediul se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(5)Accesul la justitie al publicului se realizeaza potrivit reglementarilor legale in vigoare.
(6)Organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului au drept la actiune injustitie in probleme de mediu.
(6)Organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului au drept la actiune in justitie in probleme de mediu, avand calitate procesuala activa in litigiile care au ca obiect protectia mediului.
(la data 09-iul-2006 Art. 20, alin. (6) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 17. din Legea 265/2006 )
Art. 21
(1)Persoane fizice sau juridice independente de titularul planului, programului, proiectului sau al activitatii si atestate de autoritatea competenta pentru protectia mediului, potrivit legii, realizeaza:
a)evaluarea de mediu;
b)evaluarea impactului asupra mediului;
c)bilantul de mediu;
d)raportul de amplasament;
________
*) – art. 21 alin. (1) lit. d) care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007 – (vezi art. 104);
e)raportul de securitate.
________
*) – art. 21 alin. (1) lit. e) care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007 – (vezi art. 104);
(2)Procedura de atestare a persoanelor fizice si juridice se stabileste prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3)Cheltuielile pentru elaborarea evaluarii de mediu, evaluarii impactului asupra mediului, bilantului de mediu, raportului de amplasament si raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activitatii.
(4)Raspunderea pentru corectitudinea informatiilor puse la dispozitia autoritatilor competente pentru protectia mediului si a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activitatii, iar raspunderea pentru corectitudinea lucrarilor prevazute la alin. (1) revine autorului acestora.
(1)Raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului, bilantul de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate, studiul de evaluare adecvata se realizeaza de catre persoane fizice si juridice care au acest drept, potrivit legii.
(2)Conditiile de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilantului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate, studiului de evaluare adecvata se stabilesc prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(la data 12-aug-2009 Art. 21, alin. (2) din capitolul II a fost reglementat de Ordinul 1026/2009 )
(3)Cheltuielile privind elaborarea lucrarilor prevazute la alin. (1) revin titularului planului, programului, proiectului sau activitatii.
(4)Raspunderea pentru corectitudinea informatiilor puse la dispozitia autoritatilor competente pentru protectia mediului si a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activitatii, iar raspunderea pentru corectitudinea lucrarilor prevazute la alin. (1) revine autorului acestora.
(la data 03-dec-2008 Art. 21 din capitolul II modificat de Art. I, punctul 13. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 22
(1)Autoritatile publice pentru protectia mediului incaseaza sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de reglementare.
(2)Taxele prevazute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Art. 23
(1)Autoritatile competente pentru protectia mediului incaseaza, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrarile si serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice si juridice, in cadrul activitatilor pe care le desfasoara in limitele competentelor lor legale.
(2)Nomenclatorul lucrarilor si serviciilor prestate, precum si cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3)Autoritatile publice pentru protectia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obtinut din incasarea tarifelor prevazute la alin. (1), iar diferenta de 75% se varsa la bugetul de stat.
(4)Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilita prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(5)Disponibilitatile inregistrate si neutilizate la finele anului se reporteaza in anul urmator si se utilizeaza cu aceleasi destinatii prevazute la alineatul (3).
(6)Autoritatile competente pentru protectia mediului au dreptul sa primeasca si sa utilizeze fonduri provenite din sponsorizari si donatii de la persoane fizice si juridice, romane sau straine, in conditiile legii.
CAPITOLUL III: Regimul substantelor si preparatelor periculoase
Art. 24
Activitatile privind fabricarea, introducerea pe piata, utilizarea, depozitarea temporara sau definitiva, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum si introducerea si scoaterea din tara a substantelor si preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare si gestionare.
Art. 25
(1)Transportul international si tranzitul substantelor si preparatelor periculoase se realizeaza conform acordurilor si conventiilor privind transportul international al marfurilor periculoase, la care Romania este parte.
(2)Importul si exportul substantelor si preparatelor periculoase restrictionate sau interzise la utilizare de catre anumite state sau de catre Romania se realizeaza in conformitate cu prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte.
Art. 26
Autoritatea publica centrala si autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului, precum si alte autoritati publice abilitate prin lege, dupa caz, controleaza respectarea reglementarilor privind regimul substantelor si preparatelor periculoase.
Art. 27
Pentru controlul importului, exportului si tranzitului substantelor si preparatelor periculoase in vama, autoritatea vamala convoaca autoritatile competente in domeniul substantelor si preparatelor periculoase, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Art. 28
Persoanele fizice si juridice care gestioneaza substante si preparate periculoase au urmatoarele obligatii:
a)sa respecte prevederile art. 24 privind substantele si preparatele periculoase;
b)sa tina evidenta stricta – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substantelor si preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor si ambalajelor acestora, care intra in sfera lor de activitate, si sa furnizeze informatiile si datele cerute de autoritatile competente conform legislatiei specifice in vigoare;
c)sa elimine, in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si pentru mediu, substantele si preparatele periculoase care au devenit deseuri si sunt reglementate in conformitate cu legislatia specifica.
d)sa identifice si sa previna riscurile pe care substantele si preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sanatatea populatiei si sa anunte iminenta unor descarcari neprevazute sau accidente autoritatilor pentru protectia mediului si de aparare civila.
CAPITOLUL IV: Regimul deseurilor
Art. 29
Gestionarea deseurilor se efectueaza in conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului si se supune prevederilor prezentei ordonante de urgenta, precum si legislatiei specifice in vigoare.
Art. 30
Controlul gestionarii deseurilor revine autoritatilor publice competente pentru protectia mediului si celorlaltor autoritati cu competente stabilite de legislatia in vigoare.
Art. 31
Autoritatile administratiei publice locale, precum si persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati de gestionare a deseurilor au atributii si obligatii in conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta si a celor specifice din domeniul gestionarii deseurilor.
Art. 32
(1)Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor de orice natura, in scopul eliminarii acestora, este interzisa.
(2)Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor, in scopul recuperarii, se realizeaza in baza reglementarilor specifice in domeniu, cu aprobarea Guvernului, in conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
(3)Valorificarea deseurilor se realizeaza numai in instalatii, prin procese sau activitati autorizate de autoritatile publice competente.
(4)Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se realiza in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu legislatia nationala specifica in domeniu.
Art. 33
(1)Transportul intern al deseurilor periculoase se realizeaza in conformitate cu prevederile legale specifice.
(2)Transportul international si tranzitul deseurilor periculoase se realizeaza in conformitate cu prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte.
CAPITOLUL V: Regimul ingrasamintelor chimice si al produselor de protectie a plantelor
Art. 34
Ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislatie specifica in domeniul chimicalelor.
Art. 35
Regimul special de reglementare a ingrasamintelor chimice si a produselor de protectie a plantelor se aplica activitatilor privind fabricarea, plasarea pe piata, utilizarea, precum si importul si exportul acestora.
Art. 36
Autoritatile publice centrale competente conform legislatiei specifice din domeniul chimicalelor, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, au urmatoarele obligatii:
a)sa reglementeze regimul ingrasamintelor chimice si al produselor de protectie a plantelor;
b)sa organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare pentru controlul calitatii ingrasamintelor chimice si al produselor de protectie a plantelor;
c)sa verifice, prin reteaua de laboratoare, concentratiile reziduurilor de produse de protectie a plantelor in sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale si animale.
Art. 37
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, impreuna cu autoritatile publice centrale pentru agricultura, silvicultura, sanatate si cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, dupa caz, supravegheaza si controleaza aplicarea reglementarilor privind ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor, astfel incat sa se evite poluarea mediului de catre acestea.
Art. 38
(1)Persoanele juridice care produc, stocheaza, comercializeaza si/sau utilizeaza ingrasaminte chimice si produse de protectie a plantelor, au urmatoarele obligatii:
a)sa produca, stocheze, comercializeze si sa utilizeze produse de protectia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale in vigoare;
b)sa nu foloseasca ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor in zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
c)sa administreze produse de protectie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autoritatilor competente pentru protectia mediului, autoritatilor competente in domeniul sanitar si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor in vigoare, dupa o prealabila instiintare prin mass-media;
d)sa aplice, in perioada infloririi plantelor a caror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protectie a plantelor care sunt selective fata de insectele polenizatoare;
e)sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si/sau a mediului, dupa caz;
f)sa stocheze temporar ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor numai ambalate si in locuri protejate, bine aerisite.
(2)Persoanele juridice interesate in fabricarea si/sau plasarea pe piata a produselor de protectia plantelor si ingrasamintelor chimice au obligatia sa solicite si sa obtina, in cazul in care legislatia specifica prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protectie a plantelor, respectiv pentru autorizarea ingrasamintelor chimice, in vederea producerii, comercializarii si utilizarii acestora in agricultura si silvicultura.
(3)Obligatiile prevazute la alin. (1) lit. b)-f) revin si persoanelor fizice, in conditiile legii.
CAPITOLUL VI: Regimul organismelor modificate genetic, obtinute prin tehnicile biotehnologiei moderne
Art. 39
(1)Activitatile care implica organisme modificate genetic obtinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare si administrare, conform dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, a legislatiei specifice si conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte.
(2)Activitatile prevazute la alin. (1) includ:
a)utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
b)introducerea deliberata in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic vii;
c)importul organismelor/microorganismelor modificate genetic.
(3)Activitatile prevazute la alin. (2) se desfasoara numai in conditiile asigurarii protectiei mediului, precum si a sanatatii oamenilor si animalelor, in baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competenta.
Art. 40
(1)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului emite autorizatiile si acordurile de import privind activitatile cu organisme modificate genetic prevazute la art. 39, alin. (2) lit. c).
(2)In procesul decizional privind activitatile de la art. 39, alin. (2), lit. b) si c), autoritatea publica centrala pentru protectia mediului solicita avizele autoritatilor publice centrale pentru agricultura, sanatate, siguranta alimentelor, protectia consumatorului, precum si ale altor institutii implicate, conform legislatiei specifice, consulta Comisia pentru Securitate Biologica si asigura informarea si participarea publicului.
(3)In procesul decizional privind activitatile prevazute la art. 39, alin. (2) lit. a), autoritatea publica centrala pentru protectia mediului aplica procedura stabilita prin legislatia specifica privind microorganismele modificate genetic.
Art. 41
(1)Autorizatiile privind introducerea deliberata in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic vii si privind utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform prevederilor legislatiei specifice.
(2)Importul pe teritoriul Romaniei si exportul unui organism modificat genetic se realizeaza numai de catre persoane juridice, conform prevederilor legislatiei specifice in vigoare.
(3)Transportul international al organismelor modificate genetic se realizeaza conform legislatiei nationale, acordurilor si conventiilor privind transportul international de marfuri/marfuri periculoase, dupa caz, la care Romania este parte.
Art. 42
Autoritatea vamala permite importul/exportul organismelor modificate genetic si colaboreaza cu autoritatile publice centrale pentru protectia mediului, agricultura, siguranta alimentelor, sanatate si alte autoritati implicate, in conformitate cu legislatia specifica.
Art. 43
Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic si ai autorizatiilor privind activitatile cu organisme modificate genetic au obligatia sa se conformeze cerintelor legale privind asigurarea trasabilitatii, etichetarii, monitorizarii si sa raporteze autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si altor autoritati, dupa caz, rezultatele activitatii, conform legislatiei specifice in vigoare.
Art. 44
Persoanele juridice care desfasoara activitati care implica organisme modificate genetic au urmatoarele obligatii:
a)sa solicite si sa obtina acordul de import pentru organisme modificate genetic si/sau autorizatiile privind activitatile cu organisme modificate genetic, dupa caz;
b)sa respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic si/sau ale autorizatiilor privind activitatile cu organisme modificate genetic, dupa caz;
c)sa opreasca activitatea sau sa schimbe conditiile de desfasurare, la solicitarea autoritatii competente, daca apar informatii noi, privind riscurile asupra mediului si sanatatii umane si animale;
d)sa raspunda, potrivit prezentei ordonante de urgenta si a legislatiei specifice in vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activitati;
e)sa acopere costurile masurilor necesare pentru prevenirea si/sau reducerea consecintelor efectelor adverse ale acestor activitati;
f)sa aplice masurile de eliminare a deseurilor rezultate din activitatile care implica organisme/microorganisme modificate genetic, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
CAPITOLUL VII: Regimul activitatilor nucleare
Art. 45
Activitatile in domeniul nuclear se desfasoara in conformitate cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor nationale si internationale specifice la care Romania este parte.
Art. 46
(1)Acordul de mediu pentru o practica sau o activitate din domeniul nuclear se elibereaza inainte de emiterea autorizatiei de catre autoritatea competenta de autorizare, reglementare si control in domeniul nuclear, conform legislatiei in vigoare.
(2)Autorizatia de mediu se emite dupa eliberarea autorizatiei de catre autoritatea competenta de autorizare, reglementare si control in domeniul nuclear.
(3)Pentru instalatiile cu risc nuclear major – centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars – acordul de mediu sau autorizatia de mediu se emit prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii centrale pentru protectia mediului.
Art. 47
(1)Controlul activitatilor nucleare se realizeaza de autoritatea competenta in domeniul activitatilor nucleare.
(2)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:
a)organizeaza monitorizarea radioactivitatii mediului pe intregul teritoriu al tarii;
b)supravegheaza, controleaza si dispune luarea masurilor ce se impun in domeniul activitatilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protectia mediului;
c)colaboreaza cu organele competente in apararea impotriva dezastrelor, protectia sanatatii populatiei si a mediului.
Art. 48
Persoanele fizice si juridice autorizate, care desfasoara activitati in domeniul nuclear, au urmatoarele obligatii:
a)sa evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potential, sa solicite si sa obtina autorizatia de mediu;
b)sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile noi, care sa permita realizarea nivelului rational cel mai scazut al dozelor de radioactivitate si al riscurilor asupra populatiei si mediului, si sa solicite si sa obtina acordul de mediu sau autorizatia de mediu, dupa caz;
c)sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului, care sa asigure respectarea conditiilor de eliminare a substantelor radioactive prevazute in autorizatie si mentinerea dozelor de radioactivitate in limitele admise;
d)sa mentina in stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive;
e)sa raporteze prompt autoritatii competente orice crestere semnificativa a contaminarii mediului si daca aceasta se datoreaza sau nu activitatii desfasurate;
f)sa verifice continuu corectitudinea presupunerilor facute prin evaluarile probabilistice privind consecintele radiologice ale eliberarilor radioactive;
g)sa asigure depozitarea deseurilor radioactive, in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si a mediului.
CAPITOLUL VIII: Conservarea biodiversitatii si arii naturale protejate
Art. 49
(1)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, impreuna cu alte autoritati publice centrale, dupa caz, elaboreaza reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare si utilizare durabila a componentelor diversitatii biologice.
(1)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile publice centrale si locale, dupa caz, elaboreaza reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare si utilizare durabila a componentelor diversitatii biologice.
(la data 09-iul-2006 Art. 49, alin. (1) din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 18. din Legea 265/2006 )
(2)Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice se supun prevederilor prezentei ordonante de urgenta, precum si legislatiei specifice in vigoare.
(3)La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a functiilor ecosistemelor si de protectie a speciilor salbatice de flora si fauna, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul de mediu, precum si automonitorizarea pana la indeplinirea acestora.
(3)La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a functiilor ecosistemelor si de protectie a speciilor salbatice de flora si fauna, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul de mediu, automonitorizarea, precum si monitorizarea de catre structurile de administrare, pana la indeplinirea acestora.
(la data 09-iul-2006 Art. 49, alin. (3) din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 18. din Legea 265/2006 )
(4)Detinatorii cu orice titlu de suprafete terestre si acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate intr-o arie naturala protejata au obligatia de a aplica si/sau respecta masurile stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului.
Art. 50
(1)Proprietarii de terenuri extravilane situate in arii naturale protejate supuse unor restrictii de utilizare, conform legislatiei specifice in domeniu, sunt scutiti de plata impozitului pe teren.
(2)Scutirea de la plata impozitului pe teren se acorda in baza unei confirmari emisa de structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competenta pentru protectia mediului.
(la data 29-iun-2007 Art. 50 din capitolul VIII abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
Art. 51
(1)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste lista siturilor de interes comunitar si a ariilor de protectie speciala avifaunistica, pe care o transmite Comisiei Europeane la data aderarii, impreuna cu Formularele standard Natura 2000, completate pentru fiecare sit in parte.
(la data 03-dec-2008 Art. 51, alin. (1) din capitolul VIII abrogat de Art. I, punctul 14. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(2)Formularul Standard Natura 2000 stabilit de Comisia Europeana se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(la data 03-dec-2008 Art. 51, alin. (2) din capitolul VIII abrogat de Art. I, punctul 14. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(3)Siturile de interes comunitar se declara prin ordin al autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, iar dupa recunoasterea statutului lor de catre Comisia Europeana devin arii speciale de conservare si se declara prin hotarare a Guvernului.
(la data 03-dec-2008 Art. 51, alin. (3) din capitolul VIII abrogat de Art. I, punctul 14. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(4)Managementul siturilor de interes comunitar necesita planuri de management adecvate specifice sau integrate in alte planuri de management si masuri legale, administrative sau contractuale in scopul evitarii deteriorarii habitatelor naturale si a habitatelor speciilor ca si perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea silului, dar susceptibil de a-l afecta intr-un mod semnificativ, face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, tinand cont de obiectivele de conservare a ariei si cu consultarea publicului. Nu sunt acceptate planuri sau proiecte in siturile respective care afecteaza aria.
(la data 03-dec-2008 Art. 51, alin. (4) din capitolul VIII abrogat de Art. I, punctul 14. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(41)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului raporteaza Comisiei Europene stadiul indeplinirii masurilor prevazute in normele Uniunii Europene privind protectia naturii.
(la data 09-iul-2006 Art. 51, alin. (4) din capitolul VIII completat de Art. I, punctul 19. din Legea 265/2006 )
(la data 29-iun-2007 Art. 51, alin. (4^1) din capitolul VIII abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
(5)Pentru administrarea parcurilor nationale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar si a ariilor de protectie speciala avifaunistice a caror suprafata este mai mare de 4000 ha, se infiinteaza Agentia Nationala pentru Arii Naturale Protejate si Conservarea Biodiversitatii, institutie publica, in subordinea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, finantata din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, care are in subordine si/sau coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridica.
(5)Pentru administrarea parcurilor nationale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar si a ariilor de protectie speciala avifaunistice, a caror suprafata este mai mare de 4.000 ha, precum si pentru coordonarea si monitorizarea celorlalte categorii de arii naturale protejate se infiinteaza Agentia Nationala pentru Arii Naturale Protejate si Conservarea Biodiversitatii, institutie publica, in subordinea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, finantata din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, care are in subordine si/sau in coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridica.
(la data 09-iul-2006 Art. 51, alin. (5) din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 20. din Legea 265/2006 )
(la data 29-iun-2007 Art. 51, alin. (5) din capitolul VIII abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
(6)Structura organizatorica, numarul de personal, atributiile si competentele Agentiei Nationale pentru Arii Naturale Protejate si Conservarea Biodiversitatii, se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 12 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(la data 29-iun-2007 Art. 51, alin. (6) din capitolul VIII abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
Art. 52
(1)Respectarea prevederilor din regulamentele si planurile de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie.
(2)In ariile naturale protejate si in vecinatatea acestora este interzisa:
a)desfasurarea programelor, proiectelor si activitatilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate sau care sunt susceptibile sa genereze un impact asupra acestora;
b)schimbarea destinatiei terenurilor;
c)pasunatul si amplasarea de stane si locuri de tarlire;
d)activitati comerciale de tip comert ambulant.
(2)In ariile naturale protejate sunt interzise:
a)desfasurarea programelor, proiectelor si activitatilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate;
b)schimbarea destinatiei terenurilor fara aprobarea structurilor de administrare;
c)pasunatul si amplasarea de stane si locuri de tarlire fara aprobarea structurilor de administrare;
d)activitati comerciale de tip comert ambulant, fara aprobarea structurilor de administrare.
(la data 09-iul-2006 Art. 52, alin. (2) din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 21. din Legea 265/2006 )
(3)Pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe langa interdictiile prevazute in planurile de management si regulamente, sunt interzise:
a)distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoare, constructiile, imprejmuirile, barierele, placile, stalpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajari aflate in inventarul ariilor naturale protejate;
b)aprinderea si folosirea focului deschis in afara vetrelor special amenajate si semnalizate in acest scop de catre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
c)abandonarea deseurilor in afara locurilor special amenajate si semnalizate pentru colectare daca exista;
d)accesul pe suprafata ariilor naturale protejate si practicarea de sporturi in afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate care utilizeaza carburanti fosili;
d)accesul cu mijloace motorizate care utilizeaza carburanti fosili pe suprafata ariilor naturale protejate, in scopul practicarii de sporturi, in afara drumurilor permise accesului public si a terenurilor special amenajate;
(la data 09-iul-2006 Art. 52, alin. (3), litera D. din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 22. din Legea 265/2006 )
e)exploatarea oricaror resurse minerale neregenerabile din parcurile nationale, rezervatiile naturale, rezervatiile stiintifice, monumentele naturii si din zonele de conservare speciala ale parcurilor naturale. in parcurile naturale in afara zonelor de conservare speciala, exploatarea oricaror resurse minerale neregenerabile este permisa numai daca acest lucru este prevazut in mod explicit in planurile de management si regulamentele acestora.
(4)Pentru orice proiect finantat din fonduri comunitare este necesara obtinerea avizului Natura 2000. Competentele si procedura de emitere a avizului Natura 2000 se stabilesc prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(la data 31-oct-2008 Art. 52, alin. (4) din capitolul VIII a fost reglementat de Ordinul 1338/2008 )
(1)Respectarea prevederilor din planurile de management si regulamentele ariilor naturale protejate, aprobate conform legislatiei specifice, este obligatorie.
(2)Pe suprafata ariilor naturale protejate este interzis accesul cu mijloace motorizate care utilizeaza carburanti fosili in scopul practicarii de sporturi, cu exceptia drumurilor permise accesului public.
(3)Pe suprafata ariilor naturale protejate, pe langa interdictiile prevazute in planurile de management si regulamente, este interzisa exploatarea oricaror resurse minerale neregenerabile din parcurile nationale, rezervatiile naturale, rezervatiile stiintifice, monumentele naturii si din zonele de protectie stricta, zonele de protectie integrala si zonele de management durabil ale parcurilor naturale.
(4)In ariile naturale protejate sunt interzise: orice activitati de obtinere, cultivare, depozitare, prelucrare, comercializare a organismelor vii modificate genetic.
(5)Orice plan ori proiect care nu are o legatura directa cu sau nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta in mod semnificativ aria, in mod individual ori in combinatie cu alte planuri sau proiecte, este supus unei evaluari adecvate a efectelor potentiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, tinandu-se cont de obiectivele de conservare a acesteia, potrivit legislatiei specifice in domeniu.
(6)Procedura de evaluare adecvata se finalizeaza cu emiterea avizului Natura 2000 sau a deciziei de respingere a proiectului ori planului, dupa caz.
(la data 03-dec-2008 Art. 52 din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 15. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 53
(1)Introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, de culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante si animale salbatice vii, fara acordul pentru import al speciilor non-CITES sau, respectiv, permisului CITES pentru celelalte specii, este interzisa.
(2)Exportul speciilor de plante si animale din flora si fauna salbatica se realizeaza pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES si, respectiv, permisul CITES, pentru celelalte specii.
(3)Competentele si procedura de emitere a acordului de import/export plante si/sau animale salbatice non-CITES si ale permisului CITES sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(4)Activitatile de recoltare, capturare si/sau de achizitie si comercializare pe piata interna a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, terestra si acvatica, sau a unor parti ori produse ale acestora, in stare vie, proaspata ori semiprelucrata, se pot organiza si desfasura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autoritatile publice judetene pentru protectia mediului.
(1)Activitatile de recoltare, capturare si/sau achizitie si/sau comercializare, pe teritoriul national ori la export, a florilor de mina, a fosilelor de plante si fosilelor de animale vertebrate si nevertebrate, precum si a speciilor de plante si animale din flora si fauna salbatica sau a unor parti ori produse ale acestora, in stare vie, proaspata ori semiprelucrata, se pot organiza si desfasura de catre persoane fizice sau juridice autorizate, in conditiile legii.
(2)Procedurile de autorizare prevazute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(3)Cerintele privind asigurarea bunastarii animalelor din fauna salbatica aflate in captivitate se stabilesc prin legislatie specifica, conform standardelor internationale.
(la data 03-dec-2008 Art. 53 din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 16. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 54
Orice activitate de cultivare sau testare a plantelor superioare modificate genetic in ariile naturale protejate, legal constituite, precum si la o distanta mai mica de 15 km fata de limita acestora, este strict interzisa.
(1)De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana cultivarea sau testarea plantelor superioare modificate genetic se va supune acquis-ului comunitar.
(la data 03-dec-2008 Art. 54, alin. (1) din capitolul VIII abrogat de Art. I, punctul 17. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(2)De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in Romania se interzice cultivarea plantelor superioare modificate genetic, altele decat cele acceptate in Uniunea Europeana.
(la data 03-dec-2008 Art. 54, alin. (2) din capitolul VIII abrogat de Art. I, punctul 17. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(3)Distanta minima fata de ariile naturale protejate, in care activitatea de cultivare si/sau de testare a plantelor superioare modificate genetic este interzisa, se stabileste prin ordin comun al conducatorilor autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si gospodaririi apelor si autoritatii publice centrale pentru agricultura, paduri si dezvoltare rurala.
(la data 09-iul-2006 Art. 54 din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 23. din Legea 265/2006 )
________
*) – art. 54 care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007 – (vezi art. 104);
(la data 09-iul-2006 Art. 54 din capitolul VIII modificat de Art. I, punctul 59. din Legea 265/2006 )
CAPITOLUL IX: Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
Art. 55
(1)Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si imbunatatirea calitatii si productivitatii biologice ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.
(2)Conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii apelor costiere si maritime urmareste reducerea progresiva a evacuarilor, emisiilor sau pierderilor de substante prioritare/prioritar periculoase in scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate in Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii, semnata la Bucuresti la 21 aprilie 1992, ratificata prin Legea nr. 98/1992.
Art. 56
(1)Activitatile de gospodarire si protectie a resurselor de apa si a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei ordonante de urgenta, precum si legislatiei specifice in vigoare.
(2)Reglementarea activitatilor din punct de vedere al gospodaririi apelor si controlul respectarii prevederilor privind protectia apelor si a ecosistemelor acvatice se realizeaza de catre autoritatile competente pentru protectia mediului, de gospodarire a apelor si de sanatate.
Art. 57
Autorizatia de gospodarire a apelor pentru activitatile supuse legislatiei din domeniul prevenirii si controlului integrat al poluarii se emite in conformitate cu prevederile legale din acest domeniu si se include in autorizatia integrata de mediu.
(la data 03-dec-2008 Art. 57 din capitolul IX abrogat de Art. I, punctul 18. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
Art. 58
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:
a)sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in avizul sau autorizatia de gospodarire a apelor, precum si in autorizatia de mediu, si sa monitorizeze zona de impact;
b)sa se doteze, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalatii de stocare sau de tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mal sau plutitoare;
c)sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa constituie echipe de interventie in caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;
d)sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri;
e)sa nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafata;
f)sa nu deverseze in apele de suprafata, subterane si maritime ape uzate, fecaloid menajere, substante petroliere, substante prioritare/prioritar periculoase;
g)sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede si de coasta deseuri de orice fel si sa nu introduca in ape substante explozive, tensiune electrica, narcotice, substante prioritare/prioritar periculoase.
CAPITOLUL X: Protectia atmosferei, schimbarile climatice, gestionarea zgomotului ambiental
Art. 59
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii si responsabilitati:
a)elaboreaza politica nationala si coordoneaza actiunile la nivel national, regional si local privind protectia atmosferei, schimbarile climatice, precum si pentru protectia populatiei fata de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sanatatii umane, in conformitate cu politicile europene si internationale specifice;
b)elaboreaza, promoveaza si actualizeaza Strategia nationala in domeniul protectiei atmosferei si Planul national de actiune in domeniul protectiei atmosferei;
c)elaboreaza, promoveaza si, dupa caz, actualizeaza Programul national de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatii mari de ardere;
d)coordoneaza elaborarea Programului national de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac;
e)elaboreaza, promoveaza si actualizeaza Strategia nationala privind schimbarile climatice, Planul national de actiune privind schimbarile climatice;
f)asigura integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si adaptarea la efectele schimbarilor climatice in strategiile sectoriale;
g)administreaza Registrul national al emisiilor de gaze cu efect de sera;
h)coordoneaza Sistemul national de estimare a emisiilor de gaze cu efect de sera;
i)coordoneaza implementarea mecanismelor flexibile prevazute de Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice;
j)aproba si promoveaza Planul National de Actiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot;
k)organizeaza activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul intregii tari;
l)stabileste, dupa caz, prin actele de reglementare, valori limita de emisie mai restrictive si masurile necesare in vederea respectarii plafoanelor nationale de emisii, respectiv a incarcarilor si nivelelor critice.
Art. 60
(la data 27-iun-2006 Art. 60 din capitolul X a fost reglementat de Hotarirea 780/2006 )
(1)Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de sera si conditiile de elaborare a planurilor nationale de alocare a acestor certificate se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(2)Gestionarea durabila si unitara a resursei disponibile de credite de emisii de gaze cu efect de sera se realizeaza prin structuri special constituite, in cadrul Administratiei Fondului pentru mediu.
(2)Gestionarea durabila si unitara a fondurilor obtinute in urma tranzactionarii unitatii de cantitate atribuita, prevazuta de Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001, se realizeaza prin structuri special constituite in cadrul Administratiei Fondului pentru Mediu.
(la data 09-iul-2006 Art. 60, alin. (2) din capitolul X modificat de Art. I, punctul 24. din Legea 265/2006 )
Art. 61
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, prin autoritatile publice din subordinea sa, supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor legale privind protectia atmosferei si gestionarea zgomotului ambiental, in care scop:
a)dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare, in vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de actiuni;
b)solicita aplicarea masurilor tehnologice, a restrictiilor si interdictiilor in scopul prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti;
c)solicita luarea masurilor in vederea respectarii nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.
Art. 62
Detinatorii, cu orice titlu, de terenuri sunt obligati sa intretina perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.
Detinatorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se gasesc perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligati sa le intretina pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.
(la data 09-iul-2006 Art. 62 din capitolul X modificat de Art. I, punctul 25. din Legea 265/2006 )
Art. 63
Autoritatile cu responsabilitati privind securizarea frontierei au obligatia sa nu permita intrarea/iesirea din tara a surselor mobile poluante care nu respecta prevederile legale in vigoare.
Art. 64
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a)sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;
b)sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare si sa asigure corecta lor functionare;
c)sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritatilor competente pentru protectia mediului, datele necesare;
d)sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa nu puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise prevazute in legislatia in vigoare;
e)sa asigure, la cererea autoritatilor competente pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare;
f)sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, astfel incat sa nu conduca, prin functionarea acestora, la depasirea nivelurilor limita a zgomotului ambiental.
CAPITOLUL XI: Protectia solului, subsolului si a ecosistemelor terestre
Art. 65
Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toti detinatorii, cu titlu sau fara titlu.
Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toti detinatorii, cu orice titlu.
(la data 09-iul-2006 Art. 65 din capitolul XI modificat de Art. I, punctul 26. din Legea 265/2006 )
Art. 66
(1)Reglementarile privind modalitatile de investigare si evaluare a poluarii solului si subsolului, remedierea in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate si cele referitoare la protectia calitatii solului, subsolului si a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 12 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(2)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, cu consultarea celorlalte autoritati publice centrale competente, stabileste sistemul de monitorizare a calitatii mediului geologic in scopul evaluarii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia.
Art. 67
Controlul respectarii reglementarilor legale privind protectia, conservarea, amenajarea si folosirea judicioasa a solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile competente pentru protectia mediului, precum si, dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente, potrivit dispozitiilor legale.
Art. 68
Detinatorii de terenuri, cu orice titlu, precum si orice persoana fizica sau juridica care desfasoara o activitate pe un teren, fara a avea un titlu juridic, au urmatoarele obligatii:
a)sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii mediului geologic;
b)sa asigure luarea masurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatii rutiere, feroviare si de navigatie;
c)sa respecte orice alte obligatii prevazute de reglementarile legale in domeniu.
Art. 69
Detinatorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si ai pajistilor, precum si orice persoana fizica sau juridica care desfasoara o activitate pe un astfel de teren, fara a avea un titlu juridic, au urmatoarele obligatii:
a)sa mentina suprafata impadurita a fondului forestier, a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor si pajistilor existente, fiind interzisa reducerea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;
b)sa exploateze masa lemnoasa in conditiile legii precum si sa ia masuri de reimpadurire si, respectiv de completare a regenerarilor naturale;
c)sa gestioneze corespunzator deseurile de exploatare rezultate, in conditiile prevazute de lege;
d)sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic;
e)sa respecte regimul silvic in conformitate cu prevederile legislatiei in domeniul silviculturii si protectiei mediului;
f)sa asigure aplicarea masurilor specifice de conservare pentru padurile cu functii speciale de protectie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioara de altitudine a vegetatiei forestiere, precum si pentru alte asemenea paduri;
g)sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pasunile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului si a resurselor de apa;
h)sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor, in functie de capacitatea de refacere a acestora;
i)sa exploateze resursele padurii, fondul cinegetic si piscicol, potrivit prevederilor legale in domeniu;
j)sa exploateze pajistile, in limitele bonitatii, cu numarul si speciile de animale si in perioada stabilita, in baza studiilor de specialitate si a prevederilor legale specifice;
k)sa protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol si al pajistilor din cadrul ariilor naturale protejate, in termenii stabiliti prin planurile de management si regulamentele specifice;
l)sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
CAPITOLUL XII: Protectia asezarilor umane
Art. 70
Pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos, autoritatile administratiei publice locale, precum si, dupa caz, persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:
a)sa imbunatateasca microclimatul urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, sa infrumuseteze si sa protejeze peisajul, sa mentina curatenia stradala;
a)sa imbunatateasca microclimatul localitatilor, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul si din zonele limitrofe acestora, sa infrumuseteze si sa protejeze peisajul, sa mentina curatenia stradala;
(la data 09-iul-2006 Art. 70, litera A. din capitolul XII modificat de Art. I, punctul 27. din Legea 265/2006 )
b)sa prevada, la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului, masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate, masuri de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare impotriva inundatiilor;
c)sa respecte prevederile din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si a altor obiective si activitati, fara a prejudicia ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;
d)sa informeze publicul asupra riscurilor generate de functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru sanatatea populatiei si mediu;
e)sa respecte regimul de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora;
f)sa adopte elemente arhitecturale adecvate, sa optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa;
f)sa adopte elemente arhitecturale adecvate, sa optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa, in conformitate cu planurile de urbanism si amenajarea teritoriului;
(la data 09-iul-2006 Art. 70, litera F. din capitolul XII modificat de Art. I, punctul 27. din Legea 265/2006 )
g)sa reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfasurarea unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor, cu predominanta in spatiile destinate locuintelor, in zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului;
h)sa nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel;
i)sa adopte masuri obligatorii, pentru persoanele fizice si juridice, cu privire la intretinerea si infrumusetarea, dupa caz, a cladirilor, curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
j)sa initieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de intretinere si dezvoltare a canalizarii.
Art. 71
Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute in planurile urbanistice este interzisa.
(1)Schimbarea destinatiei terenurilor prevazute in planurile urbanistice ca spatii verzi amenajate este interzisa.
(2)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) terenurile proprietate privata, prevazute in planurile urbanistice ca zone verzi, sau spatiile plantate neprotejate a caror destinatie poate fi schimbata numai cu respectarea reglementarilor specifice in vigoare.
(la data 09-iul-2006 Art. 71 din capitolul XII modificat de Art. I, punctul 28. din Legea 265/2006 )
(1)Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora.
(2)Actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta.
(la data 22-oct-2007 Art. 71 din capitolul XII modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 114/2007 )
_______
*) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a asigura din terenul intravilan o suprafata de spatiu verde de minimum 20 m2/locuitor, pana la data de 31 decembrie 2010, si de minimum 26 m2/locuitor, pana la data de 31 decembrie 2013.
*) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a intocmi, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului act normativ, un program in care vor fi evidentiate etapele de realizare a obligatiei prevazute la alin. (1), cu indicarea termenelor intermediare propuse.
*) Nerespectarea prevederilor art. II constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda, in cuantumul prevazut la art. 96 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 265/2006, cu modificarile ulterioare.
(la data 22-oct-2007 Art. 71 din capitolul XII referinte de aplicare Art. II din Ordonanta urgenta 114/2007 )
Art. 72
La elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului se respecta prevederile prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor speciale si se prevad, in mod obligatoriu, masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor verzi, de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare impotriva inundatiilor.
Art. 73
Planurile de urbanism si amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, in vederea obtinerii avizului de mediu pentru planuri si programe, conform legislatiei in vigoare.
CAPITOLUL XIII: Comitetul regional pentru protectia mediului
Art. 74
(1)La nivelul fiecarei agentii regionale pentru protectia mediului se organizeaza un Comitet regional pentru protectia mediului, denumit in continuare Comitet regional.
(2)Componenta Comitetului regional este urmatoarea:
a)un reprezentant al autoritatii publice centrale pentru protectia mediului;
b)un reprezentant al Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului;
b1)un reprezentant al Agentiei Nationale pentru Ariile Naturale Protejate si Conservarea Biodiversitatii;
(la data 09-iul-2006 Art. 74, alin. (2), litera B. din capitolul XIII completat de Art. I, punctul 29. din Legea 265/2006 )
c)un reprezentant al agentiei regionale pentru protectia mediului;
d)un reprezentant al agentiilor judetene pentru protectia mediului din regiunea respectiva, desemnat de catre Agentia Nationala pentru Protectia Mediului;
e)un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectiva al Garzii Nationale de Mediu;
f)un reprezentant desemnat de autoritatea publica centrala in domeniul finantelor publice, din cadrul unui judet din regiunea respectiva;
g)un reprezentant al autoritatii publice in domeniul sanatatii, din regiunea respectiva;
h)un reprezentant al autoritatii publice centrale din domeniul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale, din regiunea respectiva;
i)un prefect din regiunea respectiva, nominalizat de autoritatea publica centrala in domeniul administratiei publice;
j)un presedinte de consiliu judetean, nominalizat de presedintii consiliilor judetene din regiunea respectiva;
k)un reprezentant al Directiei Apelor din regiunea respectiva;
l)un reprezentant al operatorilor din regiunea respectiva, desemnat de agentia regionala pentru protectia mediului;
m)un reprezentant al autoritatii publice centrale in domeniul transporturilor, constructiilor si turismului;
n)un reprezentant ales de organizatiile neguvernamentale cu sediul in regiunea respectiva.
o)un primar de municipiu resedinta de judet, nominalizat de primarii celorlalte municipii resedinta de judet din regiunea respectiva.
(la data 09-iul-2006 Art. 74, alin. (2) din capitolul XIII completat de Art. I, punctul 30. din Legea 265/2006 )
(3)Reprezentantii autoritatilor publice sunt desemnati de conducatorii autoritatilor respective.
(4)Reprezentantii administratiei publice locale care fac parte din Comitetul regional functioneaza in cadrul acestuia numai pe durata exercitarii mandatului functiei pe care o reprezinta.
(5)Comitetul regional colaboreaza cu agentia regionala pentru protectia mediului la aplicarea, la nivel regional, a strategiei si politicii nationale de protectie a mediului, in care scop are urmatoarele atributii:
a)avizeaza planul regional de actiune pentru protectia mediului si planurile regionale sectoriale specifice si analizeaza stadiul realizarii acestora;
b)avizeaza lista de proiecte prioritare care urmeaza sa fie finantate din fonduri comunitare si/sau alte fonduri identificate la nivel regional si urmareste aplicarea lor;
c)evalueaza stadiul indeplinirii angajamentelor asumate in negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii respective si recomanda actiunile prioritare pentru conformare;
d)stabileste programe de educare si de constientizare a publicului privind protectia mediului.
(6)Secretariatul Comitetului regional este asigurat de catre agentia regionala pentru protectia mediului.
(7)Comitetul regional are acces la informatiile privind mediul detinute de sau pentru orice autoritate publica, la informatiile privind mediul detinute de institutii publice si de operatorii economici, potrivit legii.
(8)Regulamentul de organizare si functionare a comitetelor regionale pentru protectia mediului se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 120 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
CAPITOLUL XIV: Atributii si raspunderi
SECTIUNEA 1: Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului
Art. 75
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii si raspunderi:
a)reactualizeaza strategia protectiei mediului, cu respectarea principiilor si elementelor strategice prevazute in prezenta ordonanta de urgenta;
b)elaboreaza recomandarile si actioneaza pentru integrarea politicilor de mediu in strategiile si politicile sectoriale;
c)coordoneaza activitatea de instruire in domeniul protectiei mediului;
d)coreleaza planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si urbanism si stabileste masuri de reconstructie ecologica;
e)creeaza sistemul de informare propriu si stabileste conditiile si termenii care permit accesul liber la informatiile privind mediul si participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;
f)stabileste infrastructura pentru informatia spatiala care serveste scopurilor politicilor de mediu si politicilor sau activitatilor care pot avea un impact asupra mediului;
g)initiaza proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementari si proceduri specifice;
h)avizeaza normele si reglementarile referitoare la activitati cu impact asupra mediului, elaborate de alte autoritati si controleaza aplicarea acestora;
i)organizeaza sistemul national de monitorizare integrata a calitatii mediului, coordoneaza activitatea acestuia si asigura informarea autoritatii centrale pentru sanatate privind rezultatele monitorizarii contaminarii radioactive a mediului;
j)creeaza cadrul institutional-administrativ pentru identificarea si promovarea programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare si control al mediului;
k)implementeaza politicile, strategiile si reglementarile de protectia mediului prin Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si agentiile regionale si judetene pentru protectia mediului;
l)numeste comisii de experti pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activitati care implica organisme modificate genetic;
m)asigura, contra cost, consultarea organismelor stiintifice si a expertilor interni si externi, dupa caz;
n)elaboreaza si implementeaza programe si elaboreaza materiale educative privind importanta protectiei mediului;
n)elaboreaza si implementeaza programe si elaboreaza materiale educative privind protectia mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 75, litera N. din capitolul XIV, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 31. din Legea 265/2006 )
o)urmareste, in sfera sa de competenta, respectarea obligatiilor asumate prin conventiile internationale la care Romania este parte;
p)urmareste si analizeaza aplicarea prezentei ordonante de urgenta, intocmeste, prin intermediul Agentiei Nationale de Protectia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului;
q)colaboreaza cu organizatii si autoritati similare din alte tari si reprezinta Guvernul in relatiile internationale in domeniul protectiei mediului;
r)aplica sanctiuni, prin Garda Nationala de Mediu, pentru nerespectarea legislatiei de mediu si pentru neconformarea la conditiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activitatilor;
s)colaboreaza cu autoritatile publice si alte persoane juridice, in scopul diminuarii efectelor negative ale activitatilor economice asupra mediului si incurajeaza introducerea tehnicilor si tehnologiilor adecvate pentru mediu;
t)pune la dispozitie publicului date privind starea mediului, programele si politica de protectie a mediului;
t)se consulta periodic cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea strategiei protectiei mediului;
t)se consulta cel putin o data pe an cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea strategiei protectiei mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 75, litera T. din capitolul XIV, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 32. din Legea 265/2006 )
u)identifica, in colaborare cu Ministerul Finantelor Publice, noi instrumente financiare care favorizeaza protectia si imbunatatirea calitatii elementelor de mediu;
v)realizeaza activitatea de inspectie si control in domeniul protectiei mediului prin Garda Nationala de Mediu;
w)colaboreaza cu autoritatile publice de protectie civila pentru elaborarea planurilor operative si pentru executarea in comun a interventiilor in caz de poluari sau accidente ecologice;
x)elaboreaza Programul Operational Sectorial Mediu avand responsabilitatea managementului, implementarii si gestionarii asistentei financiare alocate acestui program;
y)declara, cu informarea Guvernului, in situatii speciale constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului, zone de risc inalt de poluare in anumite regiuni ale tarii si elaboreaza, impreuna cu alte autoritati publice centrale si locale, programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone. Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona respectiva este declarata reintrata in normalitate.
y)propune, in situatii speciale constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului, declararea prin hotarare a Guvernului de zone de risc inalt de poluare in anumite regiuni ale tarii si elaboreaza, impreuna cu alte autoritati publice centrale si locale, programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone, care se aproba prin hotarare a Guvernului. Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona respectiva este declarata reintrata in normalitate;
(la data 09-iul-2006 Art. 75, litera Y. din capitolul XIV, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 32. din Legea 265/2006 )
z)autorizarea laboratoarelor pentru controlul calitatii mediului.
(la data 09-iul-2006 Art. 75 din capitolul XIV, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 33. din Legea 265/2006 )
Art. 76
(1)Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor si legislatiei in domeniul protectiei mediului, in subordinea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(2)Structura organizatorica, numarul de personal, atributiile si competentele Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Art. 77
Autoritatile competente pentru protectia mediului sunt institutii publice cu personalitate juridica, finantate integral de la bugetul de stat.
Art. 78
Pentru exercitarea atributiilor sale, autoritatea competenta pentru protectia mediului solicita informatiile necesare altor autoritati publice centrale, autoritatilor administratiei publice locale, persoanelor fizice si juridice.
Art. 79
(1)In exercitarea atributiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii sefi si comisarii Garzii Nationale de Mediu, precum si persoane imputernicite din cadrul acesteia, au acces, in conditiile legii, oricand si in orice incinta unde se desfasoara o activitate generatoare de impact asupra mediului.
(2)Mijloacele de transport si interventie auto si navale din dotarea autoritatilor competente pentru protectia mediului sunt prevazute cu girofar de culoare albastra si avertizare acustica.
(3)Persoana fizica sau juridica prejudiciata ca urmare a exercitarii atributiilor de verificare, inspectie si control poate depune plangere organelor competente in termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului.
(4)In obiectivele, incintele si zonele cu regim special din domeniul internelor, justitiei si sigurantei nationale, personalul prevazut la alin. (1) are acces numai in prezenta personalului specializat al acestora, dupa caz.
(5)In obiectivele, incintele si zonele apartinand structurilor componente ale sistemului de aparare, ordine publica si securitate nationala controlul se realizeaza de catre personalul specializat din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale.
SECTIUNEA 2: Atributii si raspunderi ale altor autoritati centrale si locale
Art. 80
Autoritatile administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii:
a)sa elaboreze politica si strategiile aplicabile in domeniul propriu de activitate, in conformitate cu principiile prezentei ordonante de urgenta.
b)sa asigure integrarea politicilor de mediu in politicile specifice;
c)sa elaboreze planuri si programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta;
d)sa asigure pregatirea si transmiterea catre autoritatile competente pentru protectia mediului a informatiilor si documentatiilor necesare obtinerii avizului de mediu pentru planurile si programele pentru care este necesara evaluarea de mediu.
e)sa asigure, in structura lor organizatorica, structuri cu atributii in domeniul protectiei mediului, incadrate cu personal de specialitate;
f)sa dezvolte, cu sprijinul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, programe de restructurare, in acord cu strategia pentru protectia mediului si politica de mediu si sa asiste unitatile aflate in coordonarea, in subordinea sau sub autoritatea lor, la punerea in aplicare a acestor programe;
g)sa elaboreze normele si reglementarile specifice domeniului de activitate in conformitate cu cerintele legislatiei de protectia mediului si sa le inainteze pentru avizare autoritatii publice centrale pentru protectia mediului;
Art. 81
Autoritatile publice cu responsabilitati in domeniile dezvoltarii si prognozei au urmatoarele atributii si responsabilitati:
a)elaboreaza politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltarii durabile, cu luarea in considerare a posibilelor efecte asupra mediului;
b)integreaza in politica proprie masuri si actiuni de refacere a zonelor afectate si masuri de prevenire a dezastrelor;
c)elaboreaza Planurile de dezvoltare regionala si celelalte planuri si programe, conform legislatiei in vigoare;
d)coopereaza cu autoritatile competente pentru protectia mediului la elaborarea si aplicarea strategiilor, a planurilor si programelor din domeniile lor specifice de activitate;
e)colaboreaza cu autoritatile competente la identificarea si implementarea proiectelor prioritare finantate din surse externe.
Art. 82
Autoritatea publica centrala pentru sanatate are urmatoarele atributii si raspunderi:
a)organizeaza si coordoneaza activitatea de monitorizare a starii de sanatate a populatiei in relatie cu factorii de risc din mediu;
b)asigura supravegherea si controlul calitatii apei potabile si de imbaiere, precum si calitatea produselor alimentare;
c)elaboreaza, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, reglementari privind calitatea si igiena mediului si asigura controlul aplicarii acestora;
d)colaboreaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in managementul calitatii mediului in relatie cu starea de sanatate a populatiei;
e)colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului in autorizarea activitatilor prevazute la art. 24 si 39 si la emiterea acordului de import pentru aceste activitati;
f)exercita controlul de specialitate in domeniul activitatilor prevazute de art. 24-28, si art. 39 pentru a preveni orice efect advers asupra starii de sanatate a populatiei, a lucratorilor si a mediului si transmite autoritatilor competente rezultatele controalelor si masurile adoptate;
g)colaboreaza cu celelalte autoritati publice centrale cu retea sanitara proprie, pentru cunoasterea exacta a starii de sanatate a populatiei si pentru respectarea normelor de igiena a mediului din domeniul lor de activitate;
h)colaboreaza, la nivel central si local, in asigurarea accesului publicului la informatia de sanatate in relatie cu mediul.
Art. 83
Ministerul Apararii Nationale are urmatoarele atributii:
a)elaboreaza norme si instructiuni specifice pentru domeniile sale de activitate, in concordanta cu legislatia privind protectia mediului;
b)supravegheaza respectarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a normelor de protectia mediului pentru activitatile din zonele militare;
c)controleaza actiunile si aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a legislatiei de protectia mediului in domeniul militar;
d)asigura realizarea evaluarii impactului asupra mediului, a raportului de amplasament si, dupa caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, numai pentru proiectele si activitatile din zonele militare;
e)asigura informarea autoritatilor competente pentru protectia mediului cu privire la rezultatele automonitorizarii emisiilor de poluanti si a calitatii mediului in zona de impact, precum si cu privire la orice poluare accidentala datorata activitatii desfasurate.
Art. 84
Autoritatile publice centrale in domeniul securitatii nationale au urmatoarele atributii si raspunderi:
a)realizeaza activitatea de protectie a mediului prin structuri proprii care desfasoara actiuni de control, indrumare si coordonare, in scopul pastrarii si mentinerii echilibrului ecologic in domeniile sale de activitate;
b)elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta cu respectarea principiilor prezentei ordonante de urgenta, in domeniile sale de activitate;
c)supravegheaza respectarea de catre personalul aflat in subordine a normelor de protectie a mediului, pentru activitatile proprii;
d)controleaza si aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul propriu a legislatiei de protectie a mediului in domeniul sau de activitate;
e)asigura evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor si activitatilor proprii prin structuri specializate, certificate de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.
Art. 85
Autoritatea publica centrala pentru educatie si cercetare asigura:
a)adaptarea planurilor si programelor de invatamant la toate nivelurile, in scopul insusirii notiunilor si principiilor de protectie a mediului, pentru constientizarea, instruirea si educatia in acest domeniu;
b)promovarea tematicilor de studii si programe de cercetare care raspund prioritatilor stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
c)elaborarea programelor educationale in scopul formarii unui comportament responsabil fata de mediu;
d)elaborarea programelor si studiilor specifice de cercetare stiintifica privind controlul produselor si procedeelor biotehnologice si de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor implicate de obtinerea si utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;
e)colaboreaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in autorizarea activitatilor prevazute la art. 39, din domeniul sau de activitate;
f)exercita controlul de specialitate pentru activitatile prevazute de art. 39, din domeniul sau de activitate, pentru a preveni orice efect advers asupra starii de sanatate a populatiei, a lucratorilor si a mediului si transmite autoritatilor competente rezultatele controalelor si masurile adoptate.
Art. 86
Autoritatea publica centrala in domeniile economiei si comertului are urmatoarele atributii:
a)elaboreaza politica si strategiile aplicabile in domeniul propriu de activitate in conformitate cu legislatia privind protectia mediului;
b)elaboreaza si aplica la nivel national strategia de exploatare a resurselor minerale, in concordanta cu prevederile prezentei ordonante de urgenta;
c)elaboreaza politica in domeniul reciclarii si valorificarii deseurilor industriale;
d)dezvolta si promoveaza legislatia privind protectia mediului din domeniile specifice de competenta;
e)colaboreaza cu alte autoritati publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare pentru stimularea utilizarii tehnologiilor curate;
f)colaboreaza la elaborarea si promovarea normelor care asigura implementarea cerintelor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii pentru anumite categorii de activitati industriale;
g)incurajeaza introducerea sistemelor de management de mediu si a etichetei ecologice;
h)promoveaza norme si asigura implementarea acestora in domeniul substantelor si preparatelor periculoase;
i)exercita controlul de specialitate in domeniul activitatilor prevazute de art. 24-28.
Art. 87
Autoritatea publica centrala in domeniul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale are urmatoarele atributii si raspunderi:
a)asigura protectia si conservarea solurilor si mentinerea patrimoniului funciar;
b)initiaza proiecte de acte normative privind volumul de masa lemnoasa ce se recolteaza anual din fondul forestier national, pe baza avizului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, conform legislatiei in vigoare;
c)asigura autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
d)aproba locatiile si suprafetele in care urmeaza sa fie cultivate plante superioare modificate genetic, in vederea autorizarii de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
d)aproba locatiile si suprafetele pe care urmeaza sa fie cultivate plante superioare modificate genetic, in vederea autorizarii de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 87, litera D. din capitolul XIV, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 34. din Legea 265/2006 )
e)colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului in autorizarea si controlul activitatilor prevazute la art. 39;
f)asigura, prin registrul national, evidenta suprafetelor cultivate si a cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
g)aplica principiul coexistentei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte tipuri de culturi agricole;
h)asigura informarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului asupra rezultatelor controlului si masurile adoptate in domeniul organismelor modificate genetic.
Art. 88
Autoritatea publica centrala in domeniul transporturilor, constructiilor si turismului are urmatoarele atributii si raspunderi:
a)dezvolta planuri si programe care materializeaza politica nationala de amenajare a teritoriului si localitatilor, cu respectarea principiilor prezentei ordonante de urgenta si a legislatiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor si programelor;
b)elaboreaza si aplica programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale si a transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta;
c)asigura controlul gazelor de esapament;
d)elaboreaza si dezvolta planuri de actiune si programe privind imbunatatirea calitatii si protectiei mediului, inclusiv in domeniul zgomotului si vibratiilor pentru toate modurile de transport si infrastructurile acestora;
e)urmareste protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin masuri impuse unitatilor care desfasoara activitati in domeniul turismului si incurajeaza aplicarea principiilor ecoturismului.
Art. 89
Autoritatea publica centrala in domeniul administratiei si internelor are urmatoarele atributii si raspunderi:
a)elaboreaza strategiile in domeniile gospodaririi comunale si al producerii si distributiei energiei termice in conformitate cu legislatia privind protectia mediului;
b)elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta cu respectarea principiilor prezentei ordonante de urgenta, pentru domeniile sale de activitate;
c)supravegheaza respectarea de catre personalul aflat in subordine a normelor de protectie a mediului pentru activitatile proprii;
d)aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul din domeniul internelor a legislatiei de protectie a mediului;
e)sprijina autoritatile competente pentru protectia mediului in exercitarea controlului transporturilor de substante si materiale supuse unui regim special, pe baza normelor avizate de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
f)participa, potrivit competentelor, la actiunile de prevenire, protectie si interventie in caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situatii de Urgenta.
Art. 90
Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii si raspunderi:
a)aplica prevederile din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei ordonante de urgenta;
b)urmaresc respectarea legislatiei de protectia mediului de catre operatorii economici care presteaza servicii publice de gospodarie comunala;
c)adopta programe si proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localitatilor, cu respectarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta;
d)organizeaza structuri proprii pentru protectia mediului, colaboreaza cu autoritatile competente pentru protectia mediului si le informeaza asupra activitatii desfasurate;
d)sa aiba personal specializat pentru protectia mediului si sa colaboreze in acest scop cu autoritatile pentru protectia mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 90, litera D. din capitolul XIV, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 35. din Legea 265/2006 )
e)promoveaza o atitudine corespunzatoare a comunitatilor locale in legatura cu importanta protectiei mediului;
f)asigura, prin serviciile publice si operatorii economici responsabili, luarea masurilor de salubrizare a localitatilor, de intretinere si gospodarire a spatiilor verzi, a pietelor si a parcurilor publice;
g)conserva si protejeaza spatiile verzi urbane si/sau rurale, astfel incat sa se asigure suprafata optima stabilita de reglementarile in vigoare, in localitatile in care nu exista posibilitatea asigurarii acesteia, conservarea spatiilor verzi existente este prioritara;
h)supravegheaza operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si dezvoltarea sistemelor de colectare a deseurilor refolosibile;
i)organizeaza servicii specializate pentru protectia mediului si colaboreaza, in acest scop, cu autoritatile pentru protectia mediului.
(la data 09-iul-2006 Art. 90, litera I. din capitolul XIV, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 36. din Legea 265/2006 )
Art. 91
Autoritatea nationala in domeniul sanitar-veterinar si al sigurantei alimentelor are urmatoarele atributii si raspunderi:
a)elaboreaza, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, reglementari in domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protectiei vietii si sanatatii umane, sanatatii si bunastarii animalelor;
b)asigura controlul activitatilor in domeniul sau de activitate si al trasabilitatii produselor;
c)colaboreaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in stabilirea unor proceduri armonizate, eficiente si transparente privind evaluarea riscului si autorizarea organismelor modificate genetic, precum si a unor criterii pentru evaluarea potentialelor riscuri care rezulta din utilizarea alimentelor si hranei modificate genetic, pentru animale;
d)informeaza autoritatea publica centrala pentru protectia mediului asupra rezultatelor controlului si masurile adoptate in domeniul organismelor modificate genetic.
Art. 92
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are urmatoarele atributii si raspunderi:
a)elaboreaza, in colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, reglementari in domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protectiei vietii si sanatatii umane, sanatatii si bunastarii animale, protectiei mediului si intereselor consumatorilor;
b)elaboreaza, impreuna cu autoritatile publice centrale pentru protectia mediului, pentru agricultura, silvicultura si cu autoritatea sanitar veterinara si pentru siguranta alimentelor, reglementarile referitoare la produsele biocide, ingrasaminte chimice, produsele de protectie a plantelor, organismele modificate genetic obtinute prin tehnicile biotehnologiei moderne si asigura controlul aplicarii acestora in domeniul sau de competenta;
c)controleaza trasabilitatea si etichetarea organismelor modificate genetic in toate etapele introducerii lor pe piata;
d)asigura controlul activitatilor in domeniul sau de activitate si al trasabilitatii produselor si comunica autoritatii centrale pentru protectia mediului rezultatele controlului.
Art. 93
Politia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situatii de Urgenta si Garda financiara sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentantilor autoritatilor competente pentru protectia mediului in exercitarea atributiilor lor.
SECTIUNEA 3: Obligatiile persoanelor fizice si juridice
Art. 94
(1)Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice, in care scop:
a)solicita si obtin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta si a legislatiei subsecvente;
b)respecta conditiile din actele de reglementare obtinute;
c)nu pun in exploatare instalatii ale caror emisii depasesc valorile limita stabilite prin actele de reglementare;
d)persoanele juridice care desfasoara activitati cu impact semnificativ asupra mediului organizeaza structuri proprii specializate pentru protectia mediului;
e)asista persoanele imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii si toate celelalte documente relevante si le faciliteaza controlul activitatilor ai caror titulari sunt, precum si prelevarea de probe;
f)asigura accesul persoanelor imputernicite pentru verificare, inspectie si control la instalatiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele si instalatiile de depoluare a mediului, precum si in spatiile sau in zonele aferente acestora;
g)realizeaza, in totalitate si la termen, masurile impuse prin actele de constatare incheiate de persoanele imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control;
h)se supun dispozitiei scrise de incetare a activitatii;
i)suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului “poluatorul plateste”;
j)asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru automonitorizarea emisiilor poluante;
k)asigura evidenta rezultatelor si raporteaza autoritatii competente pentru protectia mediului rezultatele automonitorizarii emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
l)informeaza autoritatile competente, in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de accident major;
m)depoziteaza deseurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate in acest sens;
n)nu ard miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara acceptul autoritatii competente pentru protectia mediului si fara informarea in prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta;
o)aplica masurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului pe suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestioneaza precum si pentru refacerea ecologica a acestora;
p)nu folosesc momeli periculoase in activitatile de pescuit si vanatoare, cu exceptia cazurilor special autorizate:
q)asigura conditii optime de viata, in conformitate cu prevederile legale, animalelor salbatice tinute in captivitate legal, sub diferite forme;
r)asigura luarea masurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie;
r)asigura luarea masurilor de salubrizare a terenurilor detinute cu orice titlu, neocupate productiv sau functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie;
(la data 09-iul-2006 Art. 94, alin. (1), litera R. din capitolul XIV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 37. din Legea 265/2006 )
s)sa se legitimeze la solicitarea expresa a personalului de inspectie si control prevazut in prezenta ordonanta de urgenta.
(2)Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza sau exploateaza resursele subsolului au urmatoarele obligatii:(2) Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza ori exploateaza resursele solului si subsolului au urmatoarele obligatii: (la data 09-iul-2006 Art. 94, alin. (2) din capitolul XIV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 38. din Legea 265/2006 )
a)sa efectueze remedierea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate;
b)sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol mediul si sa actioneze pentru refacerea acestuia.
b)sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau, dupa caz, celelalte autoritati competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol mediul si sa actioneze pentru refacerea acestuia.
(la data 09-iul-2006 Art. 94, alin. (2), litera B. din capitolul XIV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 38. din Legea 265/2006 )
(3)Persoanele fizice si juridice care cultiva plante superioare modificate genetic au urmatoarele obligatii:
a)sa solicite si sa obtina autorizatia din partea autoritatii publice competente pentru agricultura si sa desfasoare activitatea pe baza de contract cu titularii autorizatiilor de introducere deliberata in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic;
a)sa solicite si sa obtina autorizatia din partea autoritatii publice competente pentru agricultura;
(la data 09-iul-2006 Art. 94, alin. (3), litera A. din capitolul XIV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 39. din Legea 265/2006 )
b)sa solicite avizul privind amplasarea acestor culturi fata de ariile naturale protejate legal constituite.
(la data 09-iul-2006 Art. 94, alin. (3), litera B. din capitolul XIV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 40. din Legea 265/2006 )
(4)Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in vederea respectarii regimului ariilor naturale protejate:
a)sa cunoasca si sa respecte prevederile planurilor de management si ale regulamentelor ariilor naturale protejate:
a)sa respecte prevederile planurilor de management si ale regulamentelor ariilor naturale protejate;
(la data 09-iul-2006 Art. 94, alin. (4), litera A. din capitolul XIV, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 41. din Legea 265/2006 )
b)sa nu desfasoare activitati care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate, precum si prevederilor prezentei ordonante de urgenta;
c)sa obtina acordurile aferente ariilor naturale protejate;
(la data 09-iul-2006 Art. 94, alin. (4), litera C. din capitolul XIV, sectiunea 3 abrogat de Art. I, punctul 42. din Legea 265/2006 )
d)sa permita accesul in aria naturala protejata a administratorilor sau custozilor precum si a imputernicitilor acestora pe terenurile detinute cu orice titlu.
Art. 95
(1)Raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpa. in cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.
(2)In mod exceptional, raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor specifice.
(3)Prevenirea si repararea prejudiciului adus mediului se realizeaza conform prevederilor prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor specifice.
CAPITOLUL XV: Sanctiuni
Art. 96
(1)Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 6500 lei (RON) la 7000 lei (RON) pentru persoane fizice, si de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:(1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale: (la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (1) din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 43. din Legea 265/2006 )
1.obligatiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare si de a raporta autoritatii publice teritoriale de protectie a mediului rezultatele automonitorizarii si/sau alte date solicitate, precum si accidentele si incidentele care pot conduce la pericole de accidente;
2.obligatiile persoanelor juridice de a tine evidenta stricta a substantelor si preparatelor periculoase si de a furniza informatiile si datele cerute de autoritatea competenta pentru protectia mediului;
3.obligatiile persoanelor juridice de a identifica si preveni riscurile pe care substantele si preparatele periculoase le pot prezenta asupra sanatatii populatiei si mediului si de a anunta iminenta producerii unor descarcari neprevazute sau accidentale autoritatii competente pentru protectia mediului si de aparare civila;
4.obligatia persoanelor fizice si juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului, care sa asigure respectarea conditiilor de eliminare a substantelor radioactive prevazute in autorizatie si mentinerea dozelor radioactive in limitele admise;
5.obligatiile persoanelor fizice si juridice autorizate de a mentine in stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive;
6.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a intretine perdelele forestiere si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana;
7.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a preveni, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii mediului geologic;
8.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice fel, cat si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevazute in acordul si in autorizatia/autorizatia integrata de mediu;
9.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a nu arde miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa, fara acceptul autoritatii competente pentru protectia mediului si fara informarea in prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta;
10.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a lua masuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie;
11.obligatiile detinatorilor cu orice titlu ai suprafetelor de teren de a proteja flora si fauna salbatica existente pe acestea, in sensul mentinerii echilibrului ecologic si conservarii biodiversitatii, precum si exploatarii durabile a resurselor in baza prevederilor legale in vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului inconjurator si sanatatii umane;
12.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor fizice si juridice, dupa caz, sa adopte si/sau sa aplice masuri obligatorii cu privire la intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
12.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor fizice si juridice, dupa caz, de a adopta si/sau aplica masuri obligatorii cu privire la intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi, in conformitate cu planurile de urbanism;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (1), punctul 12. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 43. din Legea 265/2006 )
13.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor juridice, dupa caz, sa prevada la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului, masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor verzi, de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare impotriva inundatiilor;
14.obligatia autoritatilor administratiei publice locale, precum si a persoanelor fizice si juridice, dupa caz, de a nu schimba destinatia terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute in planurile urbanistice;
15.obligatia autoritatilor administratiei publice locale, precum si a persoanelor fizice si juridice, dupa caz, de a nu degrada mediul prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel;
16.obligatia desfasurarii pe suprafata ariilor naturale protejate si in vecinatatea acestora numai a acelor activitati conforme prevederilor planurilor de management si regulamentelor ariilor naturale protejate;
16.obligatia desfasurarii pe suprafata ariilor naturale protejate numai a acelor activitati conforme prevederilor planurilor de management si regulamentelor ariilor naturale protejate;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (1), punctul 16. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 43. din Legea 265/2006 )
17.obligatia obtinerii acordurilor aferente ariei naturale protejate;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (1), punctul 17. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 44. din Legea 265/2006 )
18.obligatia de a nu distruge sau degrada panourile informative si indicatoare, constructiile, imprejmuirile, barierele, placile, stalpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajari de teritoriul ariilor naturale protejate, din inventarul ariilor naturale protejate;
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (1), punctul 18. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 19. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
19.obligatia de a aprinde si folosi focul deschis doar in vetrele special amenajate si semnalizate in acest scop de catre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (1), punctul 19. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 19. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
20.obligatia de a nu abandona deseuri pe teritoriul ariilor naturale protejate si de a le evacua de pe suprafata ariei naturale protejate sau de a le depozita doar in locuri special amenajate si semnalizate pentru colectare daca exista;
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (1), punctul 20. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 19. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
21.obligatia de a nu intra pe suprafata ariilor naturale protejate si a nu practica sporturi in afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;
22.obligatia de a respecta prevederile planurilor de management si ale regulamentelor ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale;
23.obligatia de a se legitima la solicitarea expresa a personalului de inspectie si control prevazut in prezenta ordonanta de urgenta;
24.obligatia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile nationale, rezervatiile naturale, rezervatiile stiintifice, monumentele naturii si din zonele de conservare speciala ale parcurilor naturale si obligatia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naturale din zone situate in afara zonelor de conservare speciala daca acest lucru nu este permis prin planurile de management ale parcurilor respective;
(la data 29-iun-2007 Art. 96, alin. (1), punctul 24. din capitolul XV abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
25.obligatia de a permite accesul in aria protejata a administratorilor sau custozilor precum si a imputernicitilor acestora pe terenurile detinute cu orice titlu.
26.obligatia persoanelor fizice de a nu deversa in apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid menajere;
27.cultivarea fara autorizare a plantelor superioare modificate genetic.
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (1) din capitolul XV completat de Art. I, punctul 45. din Legea 265/2006 )
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (1), punctul 27. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 19. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
28.obligatia persoanelor fizice si juridice de a marca individual specimenele apartinand speciilor de flora si fauna salbatica pentru care exista astfel de prevederi in regulamentele Comisiei Europene privind conservarea speciilor de fauna si flora salbatica prin reglementarea comertului cu acestea sau in legislatia nationala specifica, conform metodelor aprobate ori recomandate de Conferinta Partilor a Conventiei privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie, si, in particular, marcarea prin etichetare a caviarului atat pentru comertul intern, cat si pentru cel international.
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (1) din capitolul XV completat de Art. I, punctul 20. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
(2)Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 10000 lei (RON) la 15000 lei (RON) pentru persoane fizice, si de la 35000 lei (RON) la 40000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:(2) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale: (la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2) din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 46. din Legea 265/2006 )
1.obligatia persoanelor juridice de solicitare si obtinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum si a acordului de import/export si a autorizatiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale;
1.obligatia persoanelor fizice si juridice de solicitare si obtinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum si a acordului de import/export si a autorizatiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, in termenele stabilite de autoritate;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2), punctul 1. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 46. din Legea 265/2006 )
11.obligatia autoritatilor publice locale de a nu schimba destinatia terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, de a nu reduce suprafetele acestora ori obligatia de a nu le stramuta;
(la data 22-oct-2007 Art. 96, alin. (2), punctul 1. din capitolul XV completat de Art. I, punctul 2. din Ordonanta urgenta 114/2007 )
2.obligatia efectuarii bilantului de mediu, in procedura de obtinere a autorizatiei de mediu si, respectiv, a efectuarii raportului de amplasament in procedura de obtinere a autorizatiei integrate de mediu, conform deciziei autoritatii competente pentru protectia mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2), punctul 2. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 47. din Legea 265/2006 )
3.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale privind imbunatatirea microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, de a infrumuseta si proteja peisajul, de a mentine curatenia localitatilor;
4.obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru mediu si sanatatea populatiei;
5.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa;
6.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor, cu predominanta in spatiile destinate locuintelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta;
7.obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, in acord cu planificarea de mediu;
8.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si de a dezvolta sisteme de colectare a deseurilor refolosibile;
9.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a avea servicii specializate pentru protectia mediului si de a colabora in acest scop cu autoritatile pentru protectia mediului;
9.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a avea personal specializat pentru protectia mediului si de a colabora in acest scop cu autoritatile pentru protectia mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2), punctul 9. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 48. din Legea 265/2006 )
10.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice si operatorii economici responsabili, salubrizarea stradala, a spatiilor verzi, pietelor si parcurilor publice, si intretinerea acestora;
11.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale, si a altor obiective, fara a prejudicia ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;
12.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a amenaja, intretine si dezvolta retele de canalizare;
13.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a furniza si/sau utiliza informatii corecte pentru elaborarea evaluarilor de mediu, evaluarilor impactului asupra mediului, a bilanturilor de mediu si a rapoartelor de amplasament;
14.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asigura masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, de a verifica eficienta acestora si de a pune in exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis;
15.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a livra, manipula, transporta si de comercializa ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului;
16.obligatiile persoanelor juridice de a stoca temporar ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor numai ambalate si in locuri unde s-au prevazut toate masurile de securitate;
17.obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu cultiva sau testa, dupa caz, plantele superioare modificate genetic, la o distanta mai mica de 15 km fata de limita ariilor naturale protejate;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2), punctul 17. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 49. din Legea 265/2006 )
18.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu folosi ingrasamintele chimice si produsele de protectie a plantelor in zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
19.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a administra produse de protectie a plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autoritatilor competente pentru protectia mediului, autoritatilor competente din domeniu sanitar si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor in vigoare, dupa o prealabila instiintare prin mass-media;
20.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a aplica, in perioada infloririi plantelor a caror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protectie a plantelor care sunt selective fata de insectele polenizatoare;
21.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu folosi momeli periculoase in activitatile de pescuit si vanatoare, cu exceptia cazurilor special autorizate;
22.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a efectua evaluarea impactului asupra mediului la proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate, si de avansare a solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin actul de reglementare, precum si monitorizarea proprie pana la indeplinirea acestora;
22.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a efectua evaluarea adecvata la realizarea planurilor sau proiectelor care pot avea impact semnificativ asupra unei arii naturale protejate de interes comunitar.
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (2), punctul 22. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 21. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
23.obligatiile persoanelor fizice si juridice care gestioneaza suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica, de a aplica masurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
24.obligatia persoanelor fizice si juridice de a asigura conditii optime de viata animalelor salbatice tinute in captivitate legal, sub diferite forme;
25.obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu exercita actiuni care sa duca la distrugerea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice de pe cuprinsul tarii;
26.desfasurarea de activitati de recoltare, capturare si/sau de achizitie si comercializare pe piata interna a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, terestra si acvatica, sau a unor parti ori produse ale acestora, in stare vie, proaspata ori semiprelucrata, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului;
27.obligatiile persoanelor fizice si juridice care prospecteaza, exploreaza sau exploateaza resursele naturale de a remedia zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate;
27.obligatiile persoanelor fizice si juridice, care prospecteaza, exploreaza sau exploateaza resursele naturale, de a remedia zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2), punctul 27. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 50. din Legea 265/2006 )
28.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a executa in termen toate lucrarile de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei prevazute in actele de reglementare;
29.obligatia persoanelor juridice de a aplica masurile de eliminare a deseurilor rezultate din activitatile care implica organisme modificate genetic;
30.obligatia persoanelor fizice si juridice de a asigura dotarea, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau de tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mal sau plutitoare;
31.obligatiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si de a constitui echipe de interventie in caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;
32.obligatia persoanelor fizice si juridice sa nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce poluarea apelor de suprafata;
32.obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu produce poluarea apelor de suprafata prin spalarea de obiecte, produse, ambalaje, materiale;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2), punctul 32. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 51. din Legea 265/2006 )
33.obligatia persoanelor fizice si juridice sa nu deverseze in apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substante petroliere sau periculoase, ape care contin substante periculoase;
33.obligatia persoanelor juridice de a nu deversa in apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid menajere;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (2), punctul 33. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 51. din Legea 265/2006 )
34.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu arunca si de a nu depozita pe maluri, in albiile raurilor, apele de suprafata si in zonele umede deseuri de orice fel;
35.obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu introduce in apele de suprafata si in zonele umede substante explozive, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase,
(3)Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane fizice si de la 75000 lei (RON) la 80000 lei (RON) pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:(3) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale: (la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (3) din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 52. din Legea 265/2006 )
1.obligatia persoanelor fizice de a functiona cu respectarea prevederilor autorizatiei de mediu si a persoanelor juridice de a functiona cu respectarea prevederilor autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu pentru activitatile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului;
11.obligatia titularului de a notifica autoritatea competenta pentru protectia mediului cand intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare sau cu privire la orice modificare a conditiilor care au stat la baza emiterii acestora, inainte de realizarea modificarii;
12.obligatia titularului de a nu desfasura activitati sau de a nu realiza proiecte, planuri ori programe care ar rezulta in urma modificarilor care fac obiectul notificarii prevazute la art. 15 alin. (2) lit. a) pana la adoptarea unei decizii potrivit prevederilor art. 16 alin. (4);
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (3), punctul 1. din capitolul XV completat de Art. I, punctul 22. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
2.obligatia titularilor activitatilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competenta de protectia mediului in derularea acestor proceduri;
3.obligatia persoanelor fizice si juridice de a obtine acordul structurii de administrare a ariei naturale protejate sau al custodelui, dupa caz, si al Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane, pentru amplasarea proiectelor si/sau desfasurarea oricarei activitati susceptibile sa genereze un impact negativ asupra ariilor naturale protejate;
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (3), punctul 3. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 23. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
4.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a diminua, modifica sau inceta activitatile generatoare de poluare la cererea autoritatilor pentru protectia mediului;
4.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a diminua, modifica sau inceta activitatile generatoare de poluare la cererea motivata a autoritatilor pentru protectia mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (3), punctul 4. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 52. din Legea 265/2006 )
5.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asista persoanele imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii si toate celelalte documente relevante;
6.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a prezenta autoritatilor competente pentru protectia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligatiile asumate privind protectia mediului, in termen de 60 de zile de la data semnarii sau emiterii documentului care atesta incheierea uneia dintre procedurile prevazute la art. 10 alin. (2);
7.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a facilita verificarea, inspectia si controlul activitatilor ai caror titulari sunt si prelevarea de probe;
8.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asigura accesul persoanelor imputernicite la instalatiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele si instalatiile de depoluare a mediului, precum si in spatiile sau in zonele potential generatoare de impact asupra mediului;
9.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a realiza in totalitate si la termen masurile impuse de persoanele imputernicite cu verificarea, inspectia si controlul in domeniul protectiei mediului;
9.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a realiza in totalitate si la termen masurile impuse, in conformitate cu actele de reglementare si prevederile legale, de persoanele imputernicite cu verificarea, inspectia si controlul in domeniul protectiei mediului;
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (3), punctul 9. din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 52. din Legea 265/2006 )
10.obligatiile persoanelor juridice de a acoperi costurile masurilor necesare pentru prevenirea si/sau reducerea consecintelor efectelor adverse ale activitatilor cu organisme modificate genetic;
11.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a produce ingrasaminte chimice si produse de protectie a plantelor numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale;
12.introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de legislatia in vigoare, de culturi de microorganisme, plante si animale vii din flora si fauna salbatica, fara acordul eliberat de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului cu consultarea Academiei Romane si, dupa caz, a autoritatii centrale pentru sanatate;
121.exportul exemplarelor apartinand speciilor non-CITES de flora si fauna salbatica sau deplasarea acestora in vederea comercializarii in una dintre tarile din Uniunea Europeana, cu exceptia cazurilor prevazute de legislatia in vigoare, fara acordul pentru export, respectiv fara certificatul de origine eliberate de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
(la data 03-dec-2008 Art. 96, alin. (3), punctul 12. din capitolul XV completat de Art. I, punctul 24. din Ordonanta urgenta 164/2008 )
13.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a imbunatati performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si de a nu pune in exploatare instalatiile ale caror emisii depasesc limitele stabilite prin actele de reglementare;
14.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu si de a inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului “poluatorul plateste”.
15.obligatia persoanelor fizice si juridice sa nu deverseze in apele de suprafata sau subterane ape uzate, substante petroliere sau periculoase, ape care contin substante periculoase.
(la data 09-iul-2006 Art. 96, alin. (3) din capitolul XV completat de Art. I, punctul 53. din Legea 265/2006 )
(4)Amenzile aplicate in temeiul unei legi, ordonante de urgenta, ordonante sau hotarari ale Guvernului din domeniul protectiei mediului si gospodaririi apelor se fac 100% venit la bugetul de stat, din care o cota de 25%, aferenta fondului de stimulare a personalului, se vireaza de catre unitatile Trezoreriei Statului in contul autoritatii din care face parte agentul constatator, pe baza situatiilor financiare lunare intocmite si prezentate de catre autoritatile competente pentru protectia mediului, in termen de cinci zile lucratoare de la primirea acestora, si este evidentiata intr-un cont distinct care se gestioneaza in regim extrabugetar.
Art. 97
(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 96 se realizeaza de comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu, Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, cadre de politie, jandarmi si personalul Ministerului Apararii Nationale, imputernicit in domeniile sale de activitate, conform atributiilor stabilite prin lege.
(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 96 se realizeaza de:
a)comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu si Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii»;
b)autoritatile administratiei publice locale si personalul imputernicit al acestora;
c)Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor prin personalul imputernicit, in domeniile lor de activitate, conform atributiilor stabilite prin lege.
(la data 09-iul-2006 Art. 97, alin. (1) din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 54. din Legea 265/2006 )
(2)Constatarea contraventiilor prevazute la art. 96 se realizeaza si de personalul structurilor de administrare si custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.
(2)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 96 se realizeaza si de personalul structurilor de administrare si custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.
(la data 09-iul-2006 Art. 97, alin. (2) din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 54. din Legea 265/2006 )
(3)Dispozitiile art. 96 referitoare la contraventii se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4)Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
(5)Actele de constatare a contraventiilor intocmite de agentii constatatori din cadrul autoritatilor prevazute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementarilor legale, cu toate efectele prevazute de legislatia in vigoare.
Art. 98
(1)Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda penala de la 55000 lei (RON) la 60000 lei (RON), urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:(1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON) urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala: (la data 09-iul-2006 Art. 98, alin. (1) din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 55. din Legea 265/2006 )
1.arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerii ecologice;
2.poluarea accidentala datorita nesupravegherii executarii lucrarilor noi, functionarii instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate in prevederile acordului de mediu si/sau autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu.
(2)Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penala de la 65000 lei (RON). la 70000 lei (RON), urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:(2) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penala de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala: (la data 09-iul-2006 Art. 98, alin. (2) din capitolul XV modificat de Art. I, punctul 56. din Legea 265/2006 )
1.poluarea prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol a unor deseuri sau substante periculoase;
2.nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apei si a atmosferei, prevazute de actele normative in vigoare;
3.folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorarea animalelor salbatice si a pestilor, in scopul consumului sau al comercializarii;
4.producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin aceasta se pune in pericol grav sanatatea umana;
5.nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege si in zonele cu regim de protectie integrala, potrivit reglementarilor specifice;
6.continuarea activitatii dupa suspendarea acordului de mediu sau autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu;
7.nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase, precum si nerespectarea obligatiei de depozitare a ingrasamintelor chimice si produselor de protectie a plantelor numai ambalate si in locuri protejate;
8.prezentarea, in lucrarile privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilantului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii si informatii false;
9.producerea si/sau importul in scopul introducerii pe piata si utilizarea unor substante si preparate periculoase, fara respectarea prevederilor actelor normative in vigoare si introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor de orice natura in scopul eliminarii acestora;
10.importul si exportul unor substante si preparate periculoase interzise sau restrictionate;
11.transportul si tranzitul de substante si preparate periculoase, cu incalcarea prevederilor legale in vigoare;
12.omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
13.producerea, livrarea si utilizarea ingrasamintelor chimice si a produselor de protectie a plantelor neautorizate;
14.desfasurarea de catre persoanele juridice de activitati cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fara a solicita si obtine acordul de import/export si/sau autorizatiile prevazute de reglementarile specifice;
15.cultivarea plantelor superioare modificate genetic de catre persoanele fizice si juridice fara autorizatie din partea autoritatii publice competente pentru agricultura si fara contract cu titularii autorizatiilor de introducere deliberata in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic.
(la data 09-iul-2006 Art. 98, alin. (2), punctul 15. din capitolul XV abrogat de Art. I, punctul 57. din Legea 265/2006 )
(3)Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 1 la 5 ani, urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
1.nerespectarea interdictiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protectie a plantelor sau ingrasaminte chimice;
2.provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului si/sau a expunerii populatiei la radiatii ionizante, omisiunea de a raporta prompt cresterea peste limitele admise a contaminarii mediului, aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident nuclear;
3.descarcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale sau provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase.
(4)Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 7 ani, urmatoarele fapte:
1.continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia;
2.neluarea masurilor de eliminare totala a substantelor si preparatelor periculoase care au devenit deseuri;
3.refuzul interventiei in cazul poluarii accidentale a apelor si a zonelor de coasta;
4.refuzul controlului, la introducerea si scoaterea din tara a substantelor si preparatelor periculoase precum si introducerea in tara a culturilor de microorganisme, plante si animale vii din flora si fauna salbatica, fara acordul eliberat de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
5.aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident nuclear;
6.provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase.
(5)In situatia in care infractiunile pedepsite conform alin. (3) si (4) au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna dintre urmarile prevazute in art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materiala importanta, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar in cazul in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(6)Tentativa se pedepseste.
Art. 99
(1)Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentelor legale.
(2)Descoperirea si stabilirea, in exercitarea atributiilor prevazute de lege, de catre comisarii Garzii Nationale de Mediu, Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, jandarmi si personalul imputernicit din cadrul Ministerului Apararii Nationale, a savarsirii oricareia dintre infractiunile prevazute la art. 98, se aduce de indata la cunostinta organului de urmarire penala competent potrivit legii de procedura penala.
CAPITOLUL XVI: Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 100
In sensul prezentei ordonante de urgenta autoritatea publica centrala pentru protectia mediului este Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.
Art. 101
In scopul aplicarii eficiente a masurilor de protectie a mediului domeniile si dispozitiile generale din prezenta ordonanta de urgenta se vor reglementa prin acte normative speciale.
Art. 102
In termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, titularii de activitati aflati in derularea procedurii de reglementare au obligatia sa depuna la autoritatea competenta pentru protectia mediului documentatia completa, conform legislatiei in vigoare la data solicitarii actului de reglementare.
(2)Pana la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al protectiei mediului, emiterea actelor de reglementare se realizeaza conform actelor normative existente la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta.
(la data 09-iul-2006 Art. 102 din capitolul XVI completat de Art. I, punctul 58. din Legea 265/2006 )
Art. 103
Regulile generale privind respectarea regimului ariilor naturale protejate si sanctionarea contraventiilor se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(la data 29-iun-2007 Art. 103 din capitolul XVI abrogat de Art. 57, litera B. din capitolul VII din Ordonanta urgenta 57/2007 )
Art. 104
Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la 30 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, cu exceptia urmatoarelor prevederi:
a)art. 14 alin. (3) care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activitatile puse in functiune dupa 30 octombrie 1999;
b)art. 14 alin. (3) care intra in vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activitatile puse in functiune inainte de 30 octombrie 1999;
c)art. 21 alin. (1) lit. d) si e) care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.
c)art. 21 alin. (1) lit. d) si e) si art. 54 care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.
(la data 09-iul-2006 Art. 104, litera C. din capitolul XVI modificat de Art. I, punctul 59. din Legea 265/2006 )
Art. 105
La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga:
a)Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare;
b)orice alte dispozitii contrare.
-****-

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale,
Gheorghe Flutur
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Gheorghe Dobre
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 1196 din data de 30 decembrie 2005

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pentru construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile generale de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 2

Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea riscurilor de incendii şi asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice şi organizatorice, pentru protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

Art. 3

Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor, la lucrările de modernizare, extindere, schimbare a destinaţiei celor existente, precum şi la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de apărare împotriva incendiilor şi la echiparea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.

Art. 4

Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul României.

CAPITOLUL II: Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor

SECŢIUNEA 1: Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor

Art. 5

Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:

a)stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

b)elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotărâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;

c)elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind apărarea împotriva incendiilor;

d)organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;

e)planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;

f)analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

g)elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;

h)îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;

i)realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;

j)asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;

k)planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de incendiu;

l)analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea;

m)reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de contracte/convenţii;

n)asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de instruire.

SECŢIUNEA 2: Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor

Art. 6

 (1)În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz, următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:

a)compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

b)cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform legii;

c)serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.

(2)În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevăzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în condiţiile legii.

Art. 7

(1)La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. b) se desemnează de consiliul local.

(2)Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Art. 8

Atribuţiile pentru structurile prevăzute la art. 6 se stabilesc şi se detaliază astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor legale care revin administratorului operatorului economic/conducătorului instituţiei, respectiv autorităţilor administraţiei publice.

Art. 9

Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.

SECŢIUNEA 3: Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe privind apărarea împotriva incendiilor

Art. 10

Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform legii, de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor.

Art. 11

Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt:

a)strategia sectorială privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul de competenţă;

b)norme şi reglementări tehnice specifice de apărare împotriva incendiilor;

c)metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu specifice domeniului de competenţă;

d)programe de informare şi educaţie specifice;

e)programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

f)raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;

g)decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art. 12

Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti sunt:

a)hotărârea de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiului Bucureşti;

b)reguli şi dispoziţii specifice de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;

c)raportul anual de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

d)programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

e)hotărâre de înfiinţare a unor centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţă;

f)decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art. 13

Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de prefect sunt măsurile obligatorii privind apărarea împotriva incendiilor, valabile la nivelul judeţului.

Art. 14

Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul local sunt:

a)decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă;

b)hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială;

c)reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;

d)dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;

e)raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

f)măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

g)documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă: hotărâre de înfiinţare, regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului;

h)dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii.

Art. 15

Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de primar sunt:

a)planul de analiză şi acoperire a riscurilor;

b)fişa localităţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localităţii se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;

c)raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor, întocmit anual, la o dată anterioară definitivării bugetului local.

Art. 16

Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la unităţile administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puţin:

a)planul de analiză şi acoperire a riscurilor;

b)fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;

c)avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;

d)date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă;

e)lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor;

f)rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă;

g)fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;

h)evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;

i)rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente;

j)programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

Art. 17

Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sunt:

a)dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor;

b)instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;

c)dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;

d)dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;

e)dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori contract/convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;

f)dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;

g)reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;

h)convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile/antrepriză;

i)dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;

j)măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.

Art. 18

Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie să cuprindă cel puţin:

a)planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-teritoriale, în partea ce revine operatorului economic/instituţiei;

b)fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;

c)raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;

d)documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;

e)avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;

f)certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;

g)registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii în domeniu;

h)registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;

i)date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă;

j)lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului;

k)planurile de protecţie împotriva incendiilor;

l)evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;

m)evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;

n)rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;

o)fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;

p)lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;

q)grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor producătorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;

r)rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente;

s)programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

Art. 19

Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:

a)s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au stat la baza emiterii acestora;

b)s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora;

c)s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activităţii.

Art. 20

(1)Prevederile ari. 17 şi 18 se aplică la operatorii economici şi la instituţiile care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici.

 (2)Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfăşoară activităţi în domeniu reglementat de o autoritate, care nu se încadrează în prevederile alin. (1), administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigură organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin emiterea următoarelor documente:

a)instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;

b)reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;

c)organizarea instruirii personalului;

d)dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;

e)reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.

 (3)Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice prevăzute la alin. (2) asigură următoarele documente şi evidenţe specifice apărării împotriva incendiilor:

a)documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;

b)avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;

c)certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;

d)registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;

e)organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;

f)fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;

g)lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;

h)rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

SECŢIUNEA 4: Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă

Art. 21

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, prevăzută la art. 5 lit. d) din prezentul ordin, are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.

Art. 22

 (1)Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege:

a)secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele asemenea;

b)depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;

c)atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi altele asemenea;

d)utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a buteliilor cu GPL pentru consumatori;

e)laborator;

f)magazin, raion sau stand de vânzare;

g)sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;

h)unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi altele asemenea;

i)clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii: spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;

j)construcţie pentru cazare;

k)compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru birouri, cu destinaţie financiar-bancară;

l)bibliotecă, arhivă;

m)clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul, supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;

n)lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;

o)clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de metrou;

p)fermă zootehnică sau agricolă;

q)punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;

r)amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.

(2)Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.

Art. 23

Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:

a)prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;

b)organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;

c)afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;

d)organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;

e)elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;

f)marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.

Art. 24

La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:

a)prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;

b)gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;

c)dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de proiectare;

d)verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;

e)menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.

Art. 25

 (1)Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:

a)stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;

b)stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;

c)stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;

d)organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.

(2)Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă prevăzute la alin. (1) se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.

(3)Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.

(4)Structura-cadru a formularului prevăzut la alin. (2) este prezentată în anexa nr. 1 la prezentele norme generale, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte date şi informaţii.

Art. 26

 (1)Intervenţia la locul de muncă presupune:

a)alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;

b)salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;

c)întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;

d)acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;

e)evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;

f)protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;

g)verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.

(2)Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) nominalizarea se face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale.

Art. 27

Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.

Art. 28

Planurile de protecţie împotriva incendiilor prevăzute la art. 18 lit. k) şi art. 23 lit. d) sunt:

a)planul de evacuare a persoanelor;

b)planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase;

c)planul de intervenţie.

Art. 29

 (1)Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:

a)pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;

b)pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;

c)pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.

(2)Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.

(3)Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare.

(4)Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.

(5)Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 la prezentele norme generale.

Art. 30

(1)Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale.

(2)La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.

(3)Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.

(4)Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.

(5)Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie.

Art. 31

(1)Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării în condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă, potrivit legii.

(2)Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.

(3)Modelul planului-cadru de intervenţie este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme generale.

Art. 32

Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.

Art. 33

(1)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 23 lit. c), se elaborează pentru locurile de muncă stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.

 (2)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:

a)prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;

b)obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;

c)regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;

d)evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;

e)prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.

(3)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului de activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă de administrator/conducător.

(4)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în sinteză, în funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.

(5)Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.

Art. 34

Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute la art. 33 au obligaţia să le studieze, să le însuşească şi să le aplice.

Art. 35

(1)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.

(2)Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.

(3)Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă data întocmirii/reviziei şi data aprobării.

Art. 36

(1)Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau informare, prevăzute la art. 23 lit. f), se execută, se amplasează şi se montează conform reglementărilor şi standardelor de referinţă.

(2)În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de circulaţie internaţională.

(3)Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine conducătorului locului de muncă.

CAPITOLUL III: Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor

SECŢIUNEA 1: Îndeplinirea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu”

Art. 37

Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, pe toată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure:

a)estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp;

b)limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei;

c)limitarea propagării incendiului la vecinătăţi;

d)posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin alte mijloace;

e)securitatea forţelor de intervenţie.

Art. 38

Cerinţa esenţială “securitate la incendiu” trebuie asigurată prin măsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu.

Art. 39

“Securitatea la incendiu” are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:

a)asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;

b)echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;

c)organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;

d)asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.

Art. 40

(1)Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea iniţierii unui incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor produse de incendiu.

(2)Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode şi proceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

(3)Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează prin niveluri de risc, pe zone, încăperi, compartimente, clădiri şi instalaţii.

(4)Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, de destinaţia, de alcătuirea şi de rezistenţa la foc a elementelor de construcţii.

(5)Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementări tehnice specifice.

(6)Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementările tehnice specifice, este interzisă.

Art. 41

Satisfacerea cerinţei esenţiale “securitate la incendiu” pe întreaga durată de viaţă a construcţiei, instalaţiei şi a amenajării se asigură, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, prin măsuri interdependente, privind:

a)conformarea la foc a construcţiilor;

b)asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limite normate, şi a măsurilor de limitare a propagării incendiului în cadrul construcţiilor/compartimentelor de incendiu;

c)asigurarea stabilităţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o perioadă de timp normată;

d)menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii pe timpul utilizării acestora;

e)detectarea incendiilor în faza iniţială prin sisteme şi instalaţii automate de detectare, semnalizare şi alarmare;

f)stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente.

Art. 42

(1)Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru construcţii se referă la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc.

(2)Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind comportarea la foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a valorilor criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Nivelurile performanţelor de comportare la foc a produselor pentru diferite categorii de construcţii, instalaţii şi amenajări se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice specifice.

Art. 43

Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode bazate pe încercări care utilizează scenarii de referinţă conform standardelor europene sau pe bază de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile referitoare la calculul comportării la foc a diferitelor tipuri de structuri.

Art. 44

Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadrează în clase de performanţă la foc exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementările tehnice, potrivit prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza comportării la foc, elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Art. 45

Reglementările tehnice specifice nu trebuie să creeze bariere pentru utilizarea produselor pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante.

Art. 46

(1)Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce trebuie asigurate conform reglementărilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la incendiu, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

(2)Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii de construcţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.

Art. 47

 (1)Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se efectuează de către experţi tehnici atestaţi în condiţiile legii, atunci când o reglementare sau un organism cu atribuţii de control al statului prevede acest lucru ori când se referă la situaţiile prevăzute mai jos:

a)pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor lucrări de construcţii;

b)la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activităţilor tehnologice sau în vederea determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacităţii acesteia de satisfacere a cerinţei “securitate la incendiu”.

(2)Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice de securitate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate la incendiu stabilite în reglementările tehnice în vigoare.

(3)Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu, efectuate în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile reglementărilor tehnice, stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigure nivelurile de performanţă pentru securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.

SECŢIUNEA 2: Stabilitatea la foc a construcţiei

Art. 48

 (1)În cazul producerii unui incendiu, structura portantă principală a unei construcţii trebuie să-şi menţină stabilitatea la foc, pentru a asigura:

a)securitatea utilizatorilor pentru o perioadă normată de timp, cât se presupune că aceştia rămân în clădire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie;

b)evitarea prăbuşirii clădirii;

c)îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu”, pe perioada de timp normată.

(2)Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intră în alcătuirea structurii portante principale a clădirii se precizează în reglementările tehnice specifice.

Art. 49

(1)Elementele de construcţii care intră în alcătuirea clădirii pot fi cu sau fără rol de separare la incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea rezistenţei la foc a construcţiei.

(2)Elementele de construcţii prevăzute la alin. (1) şi standardele de referinţă aferente sunt precizate în regulamentul menţionat la art. 42 alin. (2) din prezentul ordin.

SECŢIUNEA 3: Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului de incendiu

Art. 50

Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului poate fi obţinută, în principal, prin una din următoarele măsuri:

a)asigurarea nivelurilor corespunzătoare ale performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc prevăzute de reglementările tehnice specifice pentru produsele pentru construcţii;

b)prevederea elementelor de separare a incendiului (pereţi, planşee etc.), adaptate la utilizarea construcţiei, adică la acţiunea termică estimată în construcţie;

c)protejarea corespunzătoare a golurilor din elementele de separare a focului;

d)proiectarea corespunzătoare a faţadelor pentru împiedicarea propagării focului către părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri;

e)instalarea de bariere contra fumului, cum sunt uşile etanşe la fum.

f)prevederea sistemelor şi a instalaţiilor de detectare, semnalizare, stingere a incendiului;

g)evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin sisteme adecvate;

h)crearea de diferenţe de presiune între zonele de construcţie;

i)prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, cum sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc şi altele asemenea;

j)prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru canalele şi ghenele instalaţiilor aferente construcţiilor, cum sunt: sanitare, încălzire, electrice şi altele asemenea.

Art. 51

 (1)Instalaţiile de încălzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare şi altele asemenea, aferente construcţiilor şi amenajărilor, precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate astfel încât:

a)să nu iniţieze incendiu;

b)să nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;

c)să asigure limitarea propagării incendiului;

d)să nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau pentru obiectele din încăperi ori adiacente acestora;

e)suprafeţele componente mari şi suprafeţele expuse ale subansamblurilor să nu se poată încălzi într-o măsură inacceptabilă;

f)în cazul unui incendiu, să se poată asigura măsuri eficiente de stingere a acestuia şi să fie posibilă salvarea persoanelor.

(2)Pentru evitarea pericolului de propagare a focului şi a fumului la trecerea unei instalaţii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevăd măsuri de protecţie conform reglementărilor tehnice specifice.

(3)Instalaţiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL), precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate conform reglementărilor tehnice specifice.

Art. 52

(1)Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de protecţie activă la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale “securitatea la incendiu” a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor.

(2)Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi:

a)instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;

b)instalaţii de inhibare a exploziei;

c)instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;

d)instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;

e)instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;

f)instalaţii speciale de stingere cu apă;

g)instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze;

h)instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă;

i)instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;

j)instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.

Art. 53

Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor criterii:

a)să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într-o fază incipientă;

b)să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală de colectare a informaţiilor/ echipament de control şi semnalizare;

c)să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât să-şi poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.

Art. 54

Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste la presiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii, precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timp specificat în incinta protejată.

Art. 55

(1)Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie să detecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţi incendiului – fum, flăcări şi/sau căldură -, şi să transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centrală de detectare-semnalizare, astfel încât să dea un semnal de alarmă şi, după caz, să acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.

(2)Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;

(3)Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitatea ca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarmă la incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţierea diferitelor acţiuni planificate.

Art. 56

 (1)Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare pentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu:

a)menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie;

b)facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum;

c)întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului;

d)reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi;

e)reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi instalaţiilor în caz de incendiu.

(2)Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într-o incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în pereţii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse, principală şi de rezervă.

(3)Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.

Art. 57

(1)Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

(2)Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta principală de apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă, precum şi standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.

Art. 58

Instalaţiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:

a)să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o schemă şi o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice;

b)să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii;

c)să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.

Art. 59

(1)Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totală sau locală.

(2)Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă a produsului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o cantitate determinată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

(3)Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să se asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul, înainte ca această acţiune să înceapă.

(4)Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cu dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentru semnalizarea intrării acestora în funcţiune.

(5)În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadă prestabilită.

(6)Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a instalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea utilizatorilor din orice punct al zonei protejate.

(7)Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de gaze ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locuri se marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.

 (8)Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a)să fie inactive în starea de aşteptare;

b)să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere;

c)să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare;

d)să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de stingere;

e)să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.

(9)Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturor persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii măsuri speciale privind instruirea personalului.

Art. 60

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şi dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţă dată, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Art. 61

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula o cantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un obiect specificat, cu intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Art. 62

Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.

SECŢIUNEA 4: Instalaţiile aferente construcţiilor şi instalaţiile tehnologice

Art. 63

(1)Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.

(2)Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normele specifice de apărare împotriva incendiilor.

(3)Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.

Art. 64

(1)Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de transport pneumatic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţile componente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură, să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.

(2)Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită trebuie să fie independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.

(3)Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau de transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, pot produce incendii ori explozii.

Art. 65

Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conform reglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de inhibare, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.

Art. 66

(1)Instalaţiile de iluminat de siguranţă trebuie să funcţioneze pentru o perioadă de timp normată, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.

(2)Tipurile de instalaţii de iluminat de siguranţă şi cazurile în care se prevăd în construcţii, modul de alimentare cu energie electrică a acestora, precum şi nivelurile de iluminare necesare trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice specifice.

Art. 67

Sursele de rezervă de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la furnizarea automată pe durata de timp normată a alimentării cu energie a acestora, la întreruperea alimentării normale, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Art. 68

Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se protejează împotriva acţiunii electricităţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului, conform cu reglementările tehnice specifice.

SECŢIUNEA 5: Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate

Art. 69

 (1)Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate poate fi realizată prin:

a)limitarea efectului radiaţiei flăcărilor;

b)controlul iniţierii şi propagării focului pe suprafaţa exterioară a acoperişului, inclusiv a luminatoarelor;

c)controlul pătrunderii focului de la acoperiş în interiorul clădirii;

d)controlul aprinderii acoperişului de la un incendiu de dedesubt.

 (2)Limitarea efectelor radiaţiei se asigură prin controlul următorilor parametri:

a)distanţe de siguranţă normate între construcţii;

b)mărimea zonelor vitrate neprotejate;

c)performanţa de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc din interior şi exterior a produselor pentru faţade;

d)comportarea la foc a părţilor vitrate sau opace ale faţadelor;

e)măsuri de protecţie activă.

Art. 70

Condiţiile tehnice, măsurile, performanţele şi nivelurile de performanţă privind limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate se precizează în reglementările tehnice specifice.

SECŢIUNEA 6: Evacuarea utilizatorilor şi securitatea forţelor de intervenţie

Art. 71

 (1)Pentru evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz de incendiu, căile de evacuare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a)conformare la foc şi amplasare corespunzătoare;

b)separare de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum;

c)asigurarea controlului fumului;

d)limitarea producerii incendiului şi fumului.

 (2)În funcţie de categoria construcţiei, instalaţiei sau a amenajării şi de destinaţia acesteia, se au în vedere şi alte măsuri specifice, cum sunt:

a)dimensionarea, realizarea, dispunerea şi marcarea căilor de evacuare şi a ieşirilor de evacuare corespunzător numărului de utilizatori şi stării sănătăţii acestora, conform prevederilor reglementărilor tehnice;

b)prevederea instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiului, precum şi de comunicare-avertizare;

c)prevederea instalaţiilor de iluminat de siguranţă, alimentate din surse corespunzătoare; prevederea instalaţiilor de semnalizare a ieşirilor de urgenţă;

d)prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi, cum sunt blocări în poziţie deschisă, dispozitive antipanică şi altele asemenea;

e)prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare de securitate, marcaje fotoluminiscente şi altele asemenea;

f)prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului;

g)prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul şi/sau în afara construcţiei;

h)prevederea unor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru a fi folosite de utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalaţiile de hidranţi, coloanele uscate şi altele asemenea.

Art. 72

Instalaţiile de semnalizare a ieşirilor de urgenţă trebuie să indice utilizatorilor traseul de evacuare, uşile de evacuare, marcarea scărilor de evacuare din clădire şi marcarea uşilor şi traseelor care nu servesc la evacuare.

Art. 73

Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.

Art. 74

Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate, cu respectarea reglementărilor tehnice specifice.

Art. 75

La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultăţi la evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica şi altele asemenea.

Art. 76

Pentru securitatea echipelor de salvare/forţelor de intervenţie sunt necesare:

a)măsuri pentru ca echipele de intervenţie şi salvare să-şi desfăşoare activitatea la un nivel adecvat de securitate şi să părăsească clădirea fără riscuri de accidente;

b)amenajări pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă, pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de pompieri;

c)măsuri care să permită ca stingerea să fie realizată eficient în interiorul şi în jurul construcţiei.

Art. 77

Ascensoarele de pompieri se prevăd şi se realizează potrivit reglementărilor tehnice specifice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în planurile specifice.

Art. 78

(1)Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele operatorilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între localităţi este obligatorie, conform reglementărilor tehnice specifice.

(2)În locurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil dinspre drumurile publice şi dinspre drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.

(3)Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.

Art. 79

Măsurile, condiţiile tehnice, performanţele şi nivelurile de performanţă privind proiectarea căilor de evacuare şi acces aferente construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor se realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

CAPITOLUL IV: Norme generale de apărare împotriva incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor

SECŢIUNEA 1: Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor

Art. 80

Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor privesc:

a)controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora;

b)stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecinţelor incendiilor;

c)menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;

d)întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.

Art. 81

(1)Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.

(2)Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.

(3)La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.

Art. 82

Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice prevăzute la art. 63 se interzic:

a)neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;

b)funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;

c)întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;

d)depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;

e)executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat.

Art. 83

(1)Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.

(2)Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.

Art. 84

(1)În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.

(2)Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzător sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisă.

Art. 85

(1)Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.

(2)Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.

(3)Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.

Art. 86

(1)Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.

(2)Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate.

(3)Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.

(4)La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.

Art. 87

(1)Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor.

(2)Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.

(3)Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.

(4)Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se distrug conform reglementărilor specifice.

Art. 88

(1)Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.

(2)Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.

(3)Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu pericliteze vecinătăţile.

Art. 89

Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze se marchează prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia, prevăzute de normele tehnice specifice.

Art. 90

(1)Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile şi/sau a structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.

(2)Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat, conform normelor tehnice specifice.

(3)Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.

Art. 91

Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.

Art. 92

(1)În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie.

(2)În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.

(3)Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor prevăzute la alin. (2) este permisă numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

Art. 93

(1)La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea în caz de incendiu.

(2)Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădirilor administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.

Art. 94

(1)În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară activităţi cu public nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită prin proiect.

(2)Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigure culoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către ieşirile din sală.

(3)În incintele prevăzute la alin. (1), scaunele sau băncile se fixează de pardoseală astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fără accidente a publicului.

(4)La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se execută un control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatării.

(5)Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj preînregistrat.

Art. 95

(1)În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici/ conducătorii instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.

(2)Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:

a)identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;

b)interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;

c)restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;

d)asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;

e)intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;

f)asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.

(3)Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei.

Art. 96

Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire:

a)controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici, instituţiile publice, locuinţele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlăturarea defecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii normaţi;

b)protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă;

c)asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie.

SECŢIUNEA 2: Măsuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrărilor cu foc deschis

Art. 97

(1)Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.

(2)Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.

(3)Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.

(4)Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.

(5)Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.

(6)Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.

Art. 98

 (1)Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune:

a)stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere, precum şi a persoanelor care le supraveghează;

b)stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis;

c)nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;

d)descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc;

e)aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.

(2)Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.

Art. 99

(1)Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este interzisă.

(2)Lucrările prevăzute la alin. (1) se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.

(3)Lucrările menţionate la alin. (1) şi la art. 97 alin. (4) se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme generale.

(4)In toate cazurile prevăzute la alin. (1)-(3) sunt obligatorii instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Art. 100

(1)Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art. 99 alin. (3), se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.

(2)Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.

(3)La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului.

Art. 101

Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se execută operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru:

a)pregătirea locului;

b)instruirea personalului;

c)controlul după terminarea lucrării.

Art. 102

(1)Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.

(2)Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.

Art. 103

În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:

a)supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;

b)strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;

c)închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;

d)interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilenă;

e)neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe scări, schele etc.;

f)evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată.

Art. 104

După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, prevăzut la art. 101, trebuie să asigure următoarele măsuri:

a)verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;

b)descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, şi luarea de măsuri în consecinţă;

c)verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;

d)depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;

e)reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile ia cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;

f)colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.

Art. 105

(1)Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de teatru, operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisă.

(2)Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate la alin. (1), cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului, după cum urmează:

a)evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri, costume, haine, perdele etc.;

b)folosirea unor suporturi incombustibile;

c)prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc.;

d)stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;

e)nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de incendiu;

f)asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;

g)anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

(3)Pentru spectacolele de tipul menţionat la alin. (1), care au loc pe timpul unei stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, la începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.

Art. 106

(1)Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă, dată de persoana cu atribuţii de conducere.

(2)Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.

 (3)În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:

a)locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite;

b)locurile amenajate pentru fumat;

c)persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe locuri şi sectoare de activitate;

d)alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.

(4)Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.

(5)Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul “loc pentru fumat”.

(6)Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor sunt amplasate la o distanţă mai mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.

 (7)Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:

a)scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;

b)instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu;

c)mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.

(8)Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.

(9)Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele, este interzisă.

(10)Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă.

(11)Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.

SECŢIUNEA 3: Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare

Art. 107

Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri:

a)întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;

b)păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate şi realizate;

c)funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică, conform reglementărilor tehnice;

d)funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de performanţă pentru care au fost proiectate;

e)organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii.

Art. 108

(1)Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.

(2)Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.

Art. 109

(1)Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.

(2)Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.

(3)Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare.

(4)Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.

Art. 110

(1)Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială.

(2)În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.

Art. 111

 (1)Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:

a)construcţiile şi încăperile acestora;

b)instalaţiile tehnologice şi anexe;

c)depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;

d)mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;

e)dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;

f)tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;

g)vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele asemenea;

h)alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.

(2)Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.

Art. 112

(1)Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.

(2)În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.

Art. 113

Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

Art. 114

Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se menţin libere.

Art. 115

Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.

SECŢIUNEA 4: Măsuri generale de prevenire a incendiilor în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei

Art. 116

În locuinţele unifamiliale/multifamiliale/ gospodăriile populaţiei se interzic:

a)utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor, dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii;

b)suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori;

c)nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat, reşou, radiator şi altele asemenea;

d)folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţă a fuzibilului calibrat;

e)folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri şi altele asemenea;

f)folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu pericol de explozie, respectiv în încăperi în care sunt depozitate produse petroliere, cât şi în lanuri de cereale, pajişti, în păduri şi în apropierea acestora;

g)aşezarea sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de căldură ori sub acţiunea directă a razelor solare;

h)folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu garnituri deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete;

i)folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor de presiune sau a furtunului/ conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie de apă cu săpun;

j)încălzirea cu flacără a buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcată, răsturnată sau înclinată;

k)transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii improvizate;

l)păstrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz şi altele asemenea, în locuri în care au acces copiii;

m)nesupravegherea copiilor, precum şi blocarea lor în casă cu lumânări aprinse, sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune.

n)depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane cu produse petroliere şi altele asemenea, în podurile clădirilor;

o)folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri, remize, sub şoproane sau lângă materiale combustibile; afumătorile se confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent de celelalte construcţii din gospodărie.

Art. 117

În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se depăşi 25 l.

Art. 118

Măsurile de prevenire a incendiilor privind instalaţiile electrice, de încălzire, de gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis, colectarea deşeurilor, precum şi cele împotriva descărcărilor electrice atmosferice/electricităţii statice se aplică şi în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei.

Art. 119

Pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandă amplasarea în bucătării a unui stingător sau a unei pături de incendiu.

SECŢIUNEA 5: Măsuri generale de prevenire a incendiilor în spaţii destinate persoanelor cu dizabilităţi/solicitanţilor de azil

Art. 120

 (1)În spaţiile destinate persoanelor cu dizabilităţi se interzice:

a)fumatul;

b)utilizarea lumânărilor, chibriturilor, lămpilor cu gaz sau a altor surse cu flacără;

c)utilizarea pentru încălzire a reşourilor şi radiatoarelor electrice.

(2)Nu este permis accesul persoanelor cu dizabilităţi în zonele de lucru cu foc.

Art. 121

Pentru evacuarea în condiţii eficiente şi sigure se asigură:

a)un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;

b)un telefon cu legătură directă la serviciul public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă/serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţă cel mai apropiat;

c)marcarea uşilor camerelor cu culori, după cum urmează:

1.roşu – persoane care nu se pot evacua singure;

2.galben – persoane care necesită sprijin la evacuare;

3.verde – persoane care se evacuează singure;

d)marcarea direcţiei de evacuare pentru spaţiile în care se află persoane cu deficienţe de vedere prin pictograma corespunzătoare în relief, amplasată pe perete la o distanţă de circa 120 cm faţă de sol;

e)organizarea de exerciţii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficienţe psihice.

Art. 122

În centrele de cazare şi primire a solicitanţilor de azil, aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, se asigură afişarea de instrucţiuni de prevenire a incendiilor şi de comportament în caz de incendiu într-o limbă de circulaţie internaţională şi se verifică înţelegerea lor corectă de către aceştia.

CAPITOLUL V: Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor

Art. 123

(1)Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.

(2)Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi să asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice aplicabile şi de specificaţiile tehnice de referinţă.

Art. 124

Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor sunt prezentate în anexa nr. 5, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, amenajărilor şi a utilizatorilor la acţiunea incendiului.

Art. 125

Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare împotriva incendiilor şi reglementărilor tehnice.

Art. 126

Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu se încadrează în prevederile reglementărilor tehnice şi ale normelor specifice se recomandă verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, prin utilizarea unor metode de analiză sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la incendiu.

Art. 127

Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau agrementate, conform legii.

Art. 128

 (1)Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului următoarele:

a)documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, a certificatului EC şi a declaraţiei de conformitate, a certificatului de conformitate al produsului, a agrementului tehnic;

b)documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă;

c)schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi softul necesar;

d)instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;

e)măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.

(2)Documentele de la alin. (1) lit. a) şi b) se pun la dispoziţie de producători, furnizori şi utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.

Art. 129

Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu instrucţiunile de montaj, utilizare, verificare şi întreţinere ale producătorilor şi cu standardele europene de referinţă, astfel încât să li se asigure permanent performanţele normate.

Art. 130

La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a altor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcţiile, instalaţiile şi amenajările se au în vedere următoarele criterii:

a)condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice;

b)posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu nocivitate mărită;

c)caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;

d)compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte substanţe de stingere utilizate simultan sau succesiv;

e)influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcţie ale clădirii şi mediului.

Art. 131

(1)Tipul şi numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.

(2)Numărul orientativ de stingătoare pentru dotarea categoriilor de construcţii pentru care nu există prevederi în reglementările tehnice specifice este prezentat în anexa nr. 6.

Art. 132

Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate şi dotate construcţiile, instalaţiile şi amenajările, se amplasează şi/sau se depozitează, conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative ale temperaturii etc. ori se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.

Art. 133

La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, care sunt utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere şi următoarele cerinţe:

a)locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile;

b)înălţimea de montare să fie accesibilă;

c)să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.

Art. 134

(1)Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.

(2)Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.

Art. 135

Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care se echipează şi se dotează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările, se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice specifice.

Art. 136

Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi de presurizare pentru controlul fumului trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind menţinerea funcţionării pe o durată minimă normată, în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.

Art. 137

Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor şi rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea corespunzătoare a acestora, cu debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Art. 138

Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face pe baza reglementărilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.

Art. 139

(1)Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să execute periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.

(2)Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.

(3)Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători/furnizori.

Art. 140

(1)Persoanele fizice şi juridice care efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să fie atestate în acest sens, în condiţiile legii.

(2)Periodicitatea lucrărilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte conform normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, reglementărilor tehnice de exploatare şi precizărilor producătorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.

(3)Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, proprietarii/ utilizatorii trebuie să asigure măsuri tehnice şi organizatorice alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.

(4)Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor periodice privind menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor producătorului/furnizorului.

Art. 141

(1)Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale, utilaje şi celelalte mijloace mobile de intervenţie la incendii se execută conform normelor tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

(2)Reparaţiile la mijloacele tehnice precizate la alin. (1) se planifică şi se realizează la termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor.

Art. 142

 (1)Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, în care se consemnează toate datele relevante privind:

a)executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii;

b)executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc.;

c)producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi, declanşări intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.

(2)Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul producerii evenimentului.

(3)Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la prezentul ordin.

Art. 143

Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme generale, conform legii.

CAPITOLUL VI: Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de acţiune în caz de incendiu

Art. 144

(1)Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de bază prin care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de la locul de muncă.

(2)Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:

a)alarmarea;

b)evacuarea;

c)stingerea incendiului.

Art. 145

Exerciţiile de intervenţie se efectuează:

a)planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;

b)inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de decizie;

c)planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.

Art. 146

(1)Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru special.

(2)Registrul are conţinutul conform modelului prezentat în anexa nr. 8 la prezentul ordin.

Art. 147

Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizează printr-un raport, în care se fac referiri cel puţin la:

a)obiectivele şi scopul exerciţiului;

b)menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin personalului de la locul de muncă în caz de incendiu;

c)îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie;

d)menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;

e)aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;

f)desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor periculoase;

g)propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.

CAPITOLUL VII: Controlul respectării normelor de apărare împotriva incendiilor

Art. 148

Personalul autorităţilor publice, care, potrivit competenţelor şi prevederilor legale, execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor, este:

a)personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti;

b)cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

c)cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 149

 (1)Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se efectuează de:

a)structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic;

b)personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private;

c)şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.

(2)Controlul efectuat de structurile stabilite la alin (1) lit. a) se finalizează prin documente scrise, în care se consemnează:

a)construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;

b)constatările rezultate din teren;

c)propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a activităţii.

(3)Trimestrial, structurile enumerate la alin. (1) lit. a) efectuează un control de verificare privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva incendiilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor ia persoanele fizice/juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/ localităţii.

(4)Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.

Art. 150

În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei sau, după caz, primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art. 151

(1)Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizează, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.

(2)Analiza prevăzută la alin. (1) se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmit/întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art. 152

 (1)Raportul de analiză conţine următoarele:

a)implementarea noilor prevederi legale;

b)stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;

c)deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor;

d)concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului;

e)relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor;

f)asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;

g)eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

h)propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.

(2)Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate.

Art. 153

La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni în raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulţi operatori economici.

CAPITOLUL VIII: Dispoziţii finale

Art. 154

Prezentele norme generale se completează cu dispoziţii generale pentru categorii de construcţii şi de activităţi, emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Art. 155

(1)Pe baza prezentelor norme generale, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale emit norme şi reglementări tehnice de apărare împotriva incendiilor, specifice domeniilor de competenţă ale acestora, iar organele administraţiei publice locale instituie reguli şi măsuri specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor, potrivit competenţelor şi obligaţiilor legale.

(2)Reglementările prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru domeniul de activitate specific, respectiv pentru unitatea administrativ-teritorială.

Art. 156

Încălcarea dispoziţiilor prezentelor norme generale atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.

Art. 157

Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezentele norme generale.

ANEXA Nr. 1: ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Operatorul economic/instituţia

Întocmit

…………………

(numele şi prenumele)

………………..

Semnătura

ANEXA Nr. 2: PLANUL DE EVACUARE a persoanelor/bunurilor

ANEXA Nr. 3: PLANUL DE INTERVENŢIE – structura-cadru

NOTĂ:

În cazul operatorilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic de incendiu şi care nu se încadrează în categoriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi fără depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct. 6 din structura-cadru. În aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al platformelor de depozitare, marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel separat, se înscriu suplimentar: destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, rezistenţa la foc şi, după caz, categoriile pericolului de incendiu.

Un exemplar al planului de intervenţie avizat se pune la dispoziţie inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti pentru efectuarea recunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi în situaţiile de urgenţă.

ANEXA Nr. 4: PERMIS DE LUCRU CU FOC

Unitatea emitentă

ANEXA Nr. 5: MIJLOACE TEHNICE de apărare împotriva incendiilor

– Categorii principale –

1.Pentru echiparea construcţiilor, a instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate:

a)instalaţii de protecţie împotriva incendiilor;

b)stingătoare şi alte aparate de stins incendii;

c)utilaje, unelte şi alte mijloace de intervenţie.

2.Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă:

a)autospeciale pentru stingerea incendiilor;

b)autospeciale auxiliare de intervenţie;

c)nave pentru stingerea incendiilor;

d)trenuri pentru stingerea incendiilor;

e)aeronave de intervenţie la incendii;

f)motopompe şi alte utilaje;

g)ambulanţe şi autosanitare.

3.Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile sau pentru protecţia celor din apropierea focarului:

a)produse de stingere;

b)agenţi neutralizatori, speciali.

4.Pentru protecţia personalului de intervenţie:

a)echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi la umiditate;

b)mijloace de protecţie a căilor respiratorii;

c)accesorii de siguranţă;

d)accesorii de protecţie la electrocutare;

e)mijloace de iluminat;

f)aparatură de comunicaţii;

g)echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie specială împotriva efectelor agenţilor chimici, radioactivi sau biologici;

h)aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei unor substanţe nocive.

ANEXA Nr. 6: NUMĂR ORIENTATIV de stingătoare portative pentru unele categorii de construcţii

NOTĂ:

Tipul şi numărul de stingătoare se stabilesc de proiectant şi, pentru construcţiile existente, prin scenariile de incendiu sau de persoana cu atribuţii specifice, în funcţie de nivelul de risc de incendiu, tipul şi cantitatea de material sau substanţă combustibilă/volumul de lichid combustibil din spaţiul ce trebuie protejat.

_______

^*) Performanţa de stingere echivalentă cu focarele 21 A şi 113 B, conform standardului european de referinţă.

ANEXA Nr. 7: REGISTRU DE CONTROL pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor

Date evenimente

NOTĂ:

1.În registrul de control pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alertare, alarmare, limitare şi stingere a incendiilor se consemnează toate datele relevante privind:

a)executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii;

b)executarea de modificări;

c)acţionările în situaţii de incendiu;

d)evenimente produse: alarme de incendiu, alarme false de incendiu, defecte, întreruperi, declanşări intempestive, teste, dezactivări temporare – cu menţionarea cauzelor care le-au determinat şi a acţiunilor corective efectuate.

2.Datele consemnate trebuie să indice clar şi precis data (anul, luna, ziua, ora, după caz, minutele şi secundele) şi locul de producere a evenimentului.

3.Toate evenimentele trebuie înregistrate corespunzător.

4.Registrul se completează pentru fiecare instalaţie din dotare.

5.Se numeşte un responsabil pentru completarea registrului; numele responsabilului este trecut în registru.

6.Se notează componentele înlocuite şi cauzele înlocuirii.

ANEXA Nr. 8: EVIDENŢA exerciţiilor de intervenţie efectuate la ………………….

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 216 din data de 29 martie 2007
Forma sintetică la data 18-ian-2012. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer.

Ministrul mediului si padurilor,
Laszlo Borbely
p. Ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale,
Adrian Radulescu,
secretar de stat
Ministrul administratiei si internelor,
Vasile Blaga
Ministrul dezvoltarii regionale si turismului,
Elena Gabriela Udrea
ANEXA:
METODOLOGIE de aplicare a evaluarii impactului asupra mediului pentru proiecte publice si private
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 274 din data de 27 aprilie 2010

In temeiul art. 12 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 265/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si al art. 5 alin. (7) din Hotararea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, ministrul mediului si dezvoltarii durabile emite prezentul ordin.
Art. 1
Se aproba Procedura de emitere a autorizatiei de mediu, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 876/2004 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 31 din 11 ianuarie 2005, si Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 742/2004 pentru aprobarea Instructiunilor privind autorizarea, inventarierea si inregistrarea gradinilor zoologice si acvariilor publice, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 115 si 115 bis din 4 februarie 2005.
Art. 3
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
-****-

Ministrul mediului si dezvoltarii durabile,
Attila Korodi
ANEXA:
PROCEDURA de emitere a autorizatiei de mediu
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 808 din data de 27 noiembrie 2007

In temeiul prevederilor art. 110 lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art. 5 alin. (8) din Hotararea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul mediului si gospodaririi apelor emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Procedura si competentele de emitere a avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Directia managementul resurselor de apa din cadrul Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor si Administratia Nationala “Apele Romane” vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3
Pe data intrarii in vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1.141/2002 pentru aprobarea Procedurii si a competentelor de emitere a avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2003, se abroga.
Art. 4
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
-****-

Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Sulfina Barbu
ANEXA:
PROCEDURA SI COMPETENTELE de emitere a avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 661 din data de 1 august 2006